primii pasi, da' ce pasi....

Bucatareala reloaded

2012-02-16T17:27:00.000+02:00

Cum crearea unei creme de zahar ars a fost un succes total, ne-am gandit sa reeditam experienta. De data asta am avut in vedere niste aluat fraged ca sa facem biscuiti cu formele.
Profitam ca cei mari gradinaresc, deci e liber la framantat. Relativ liber, ca orice lucru pe lumea asta.
Ingrediente: o mutrita "prafuita" cu faina si ceva zahar. Neaparat calare pe locul de munca.

Alta mutrita plina de faina...

Se uda din plin cu lacrimi de nelasat sa se stea cu totul cocotat pe masa...

Un ou si unt maruntit...

Se da neparat o fata vesela si se baga la rece pana vin cofetarii de serviciu...

Intorsi de la gradi cu forte proaspete, incepe distractia.
Se sucesc, se rasuces, forme multe folosesc... forme speciale pentru prajituri?! As, da' de unde! toate formele ramase de la seturile de plastilina si adunate de-a lungul timpului, au dat drumul la imginatie si combinatii...

Rares iar a practicat incantatii. De data asta la "aburii" de la faina. A innecat juma' de bucatarie si pe el tot in praful alb.

Pentru reusita incantatiilor, neaparat fundu' pe masa... e pentru spor facuta :).

Mutre de catel lasat in ploaie pentru ca doamna Coca s-a dus la rece pana e gata prima runda de coptura, iar cofetareasa sefa someaza. Rares in shimb are treaba.

Si cand se termina cu toata coca de framantat, intins, stantat si bagat la cuptor se trece la lucrurile serioase. Se baga direct in cada una bucata copil facator de incantatii, nu se alta dar sigur vrei ca toata treaba sa ramana loco, adica sa nu paraseasca bucataria si sa se veselaeasca prin toata casa.
In timpul asta se da o mana de ajutor la curatenie. Nimic nu e uitat.

La final descoperi in farfurie o lume intreaga de animalute fantastice, arta postmodernista si cubista... Nimeni n-a mai apucat sa presare zahar pudra pe ele pentru ca au disparut in gusulite cu viteza luminii...

Din ciclul "Intrebari retorice"...

2012-02-14T14:37:00.000+02:00

Probabil ca nu imi sarea mustarul daca nu eram oricum cu capsa pusa si daca nu as fi privit , a nu stiu cata oara, un articol pavoazat cu o poza de familie fericita.
Toate pozele de "happy family" arata cam asa: mami si tati aranjati, fara cearcane si zambind a fericire totala si doi copii, invariabil o fetita si un baiat. Variaza care-i mai mare dintre cei doi...si ei zambind de parca ar fi tras lozul cel mare. Curiozitatea mea: de ce familia ideala e in numai in formula aceasta?!?! Ce te faci cu cei care au numai unul sau trei, ca in cazul nostru. Sau 10 sau 18. Sau care au numai baieti sau numai fete. Am fost varinata ideala pana la nasterea Anastasiei?! Pe bune?! Si acum ce suntem?! Ca zau daca eu pot sa imi concep cercul familiei fara Anastasia. Ca in mintea mea cercul e format dintr-o infinitate de puncte. Deci?!?! (nu va inchipuiti ca o sa fac o infinitate de copii acum :))
Tare astept anul acesta momentul in care vom face iarasi rezervari pentru vacanta. Am o curiozitate bolnava de acum. La fel de invariabil: primul copil intr-un fel (de obicei gratuit), al doilea copil altfel. Si punct. Punct-punct. Si de la al treilea incolo ce facem?! il culcam pe balcon, doarme in masina, pe plaja sau ce?!
Daca gasiti un raspuns, ziceti-mi si mie ca poate n-o sa dorm la noapte ca n-am familia ideala :).
Acum fug sa imi scot la aer familia ne-ideala si poate gasesc raspunsul prin nameti :)

Trafic nocturn...

2012-02-10T15:40:00.000+02:00

Din seria "nu toata meseria de parinte e fun and easy", azi capitolul "Trafic noctur" sau in traducere: cum ne petrecem noi, parintii de 3 iezi cucuieti, noptile, una dupa alta, una dupa alta, una dupa alta... Cine are urechi, sa auda si cine are ochi, sa vada...
Stiti vorba "nicioada sa nu spui niciodata"?! Noi am invatat pe pielea noastra in materie de copii. Atunci cand, dupa zile intregi haotice, ai senzatia ca a intervenit o rutina si ai vrea sa savurezi momentul, brusc apare ceva care iar aduce haosul... si o iei de la capat...multa cafea si rabdare... si speranta ca poate totusi candva va veni si ziua, de fapt noaptea aia in care vei reusi sa dormi macar 4 ore legate... sau sa faci multe altele...

Maria a avut somn de lemn, de valiza uitata in gara. De mica. Bebelusa fiind se culca pe la 8 jumatate seara si se mai scula la 8-9 dimineata. La inceput doua-trei treziri pe noapte, apoi spre 4-5 luni, una... si, pentru ca nu aveam termen de comparatie, mi se parea o tragedie ca nu reusesc sa dorm noapte de noapte atat cat imi trebuia ca sa imi incarc bateriile. A avut seri la randul in care adormea singurica. Dormea bustean si cand in camera de alaturi se folosea picamerul la greu. Dormea oriunde si oricand. Toata lumea se crucea si nu intelegeam de ce. De cum pornea masina, adormea in scaunel. De cand iesea afara in carucior, pica in somn de Frumoasa-adormita. In marsupi adormea de ataat leganat. Cand ii era somn, adormea usor, uneori leganata, alteori cu sanul sau biberonul in gura. Se transforma brusc intr-o carpa, pe care n-o puteai trezi nici cu bomba atomica. Uneori a dormit cu noi, de cele mai multe ori in patutul ei. Atunci cand ii era somn adormea acolo unde era; pe jos intre creioane, sus pe speteaza canapelei, in fund langa dulap, oriunde. Dupa doi ani, cand a refuzat scutecul, scularile nocturne aveau o tinta precisa: olita sau schimbatul copilului si al patului, plus biberoanele nocturne. O data pe noapte, de doua ori, de cate ori era necesar. Toate obiceiurile si le-a pastrat, cu unele suisuri si coborasuri, relativ constante pana cand s-a nascut Rares. Atunci au inceput primele semne ale declinului.
Rares, a fost reversul monedei. La modul in care dormea as fi putut jura ca meseria lui viitoare va fi de paznic de noapte. Adormea seara tarziu, se scula de 'nspe mii de ori pe noapte, adormea greu. As putea numara pe degetele de la o mana momentele in care a dormit in masina sau in carucior. Tot timpul parca era in alerta, avea ceva de facut. Si nici ziua nu recupera. Am incercat sa ma tin departe de cafea in speranta ca poate-poate. No way. In afara de faptul ca eram mai mereu niste zombi. Timpul a demonstrat ca asta e firea lui si felul lui. Am stiut timp de cate trei nopti la rand cand i-a iesit fiecare dinte. Si acum, sculat la 7 dimineata e capabil sa reziste pana la 9-10 seara fara sa puna capul pe perna. E drept ca-i nervos si marait, dar rezista. Hi-hi-hi, dar cine-l lasa?!?! Se scula de doua-trei ori pe noapte pentru cate un bibe. Lucrurile s-au mai reglat la capitolul bibe cand s-a nascut Anastasia, dar a venit si cel al olitei nocturne.
Si cireasa din varful tortului. Anastasia. Gravida cu ea, ma gandeam ca, pe sistemul una calda, una rece, va urma una calda. Adica un copil cu somnul Mariei. Am dreptul sa visez frumos atunci cand am oboseala cronica, nu?!Never say never, parca am mai spus, nu?!?! Macar atat. Iar daca ceva merge prost, in mod sigur va merge ceva si mai prost. Si cum nici un copil nu seamana cu altul, am avut alta varianta. Anastasia nu dormea noptile, plangea si urla din cauza burticii, saptamani intregi a dormit in leganatul caruciorului, cu muzica de la telefonul mobil. Somnul meu in 24 de ore era undeva la 2 ore (dar nu va inchipuiti ca dormite cap coada, nu, nu, nu, e vorba de minutele adunate). Ajunsesem sa imi fie frica sa o mai tin in brate pentru ca de vreo cateva ori era sa o scap din maini pentru ca am atipit in picioare. Noaptea nu dormea Nasticel, iar ziua cand ea isi facea the beauty sleep, aveam restul hoardei tatare care era odihnita si ma lua si pe mine de odihnita. Iar in rarele momente cand dormea Nasticel, ceilalti doi, parca treziti de linistea nocturna, aveau cate ceva de rezolvat. Ba o toaleta, ba un lapte, ba pur si simplu sa stea cu noi. Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult la capitolul trafic nocturn. Doar motivele. Cei mari se trezesc foarte rar noaptea pentru mers la toaleta. Daaaaaaaar, si e un dar de dar:
Anastasia e cea cu somn acum frumos noaptea. Doua treziri pe noapte pentru laptic, de obicei preparat cu ea in brate ca altfel plange si se trezeste si incepe lungul proces al adormirii la loc care poate dura si doua ore. Daca o scot afara pe vremurile astea geroase avem parte doar de o trezire nocturna. O bombonica, nu alta.
Pana acum vreo 3-4 saptamani adormirea de seara pica in sarcina taticului de iezi cucuieti. Asta imi lasa mie liber la a fi rastignita de ceilati doi. Adica unul adormea cu o mana a mea, celalalt cu cealalta. In acelasi timp. ca sa intelegi la ce se refera rastignirea. Asta daca nu cumva unul din ei cere in mod expres sa ma intind langa el. "Distractiv" e cand vor amandoi o data, cand Maria imi reproseaza ca de ce nu e si ea prima la intins langa ea mereu. De obicei, Rares care e mult mai activ si mai agitat, e primul care beneficiaza de tratamentul acesta pentru ca altfel se plimba dintr-o camera intr-alta si nu le lasa nici pe fete sa se culce. Daca sunt langa el si se infinge intr-o suvita din parul meu adoarme ca lovit de bazuca. Eu n-am mai intalnit pana acum pe cineva care sa adorma adanc brusc . Acum se frichineste, iar in secunda urmatoare e lemn, e in somn adanc. Se minuneaza si educatoarele de la gradinita de stilul lui. Maria beneficiaza prima de tratament atunci cand Anastasia deja doarme, iar tati lor poate sta cu ochii pe Rares.
Acum Anastasia nu il mai prefera nici ea pe tati al ei. Ma vrea tot pe mine. Sa o adorm leganand-o in brate, in timp ce ma plimb prin camera. . Daca indraznesc sa ma asez, e sfarsitul lumii. Ceilalti doi accepta de voie de nevoie situatia, ca doar e bamba lor. Spatele meu deja resimte si ma rog sa nu ma lase prea curand balamalele. Si daca ceilalti doi nu adorm in timpul asta, o luam cu plimbatul dintr-un pat intr-altul pana adorm toti. Yupiiii. E 9 seara si toti copiii mei dorm. Asta daca cei mari n-au dormit la pranz. Ca atunci energia lor e mai mare si procesul dureaza muuult mai mult. Si daca eu si tati lor nu adormim si noi, mai avem si noi un mic respiro pentru noi doi.
De pe la 12 incepe traficul nocturn.
Maria vine sa doarma cu noi in pat. Seara se culca cu gandul asta si peste noapte ne trezim cu genunchii ei prin coaste. Uneori niic nu stim cand vine, iar ea nu e tocami delicatetea intruchipata. Rares uneori viseaza urat, dar extrem de rar vrea la noi in pat. Plange si vorbeste in somn, se zbate si se bate. Clar ca ma duc sa il linistesc. Uneori ma striga sa ma culc langa el. Si stau acolo pana adoarme linistit la loc. N-ajung bine in patul meu, ca se scoala Anastasia. Mers la facut lapte, adormitul ei la loc... undeva la cel putin juma de ora. Bantuie Maria. Plange iarasi Rares. Daca Maria ma simte ca sunt dincolo, ma sriga si nu se culca pana nu revin . Pe la 4 iarasi lapte pentru Anastasia. Maria imi mai da niste coate peste ochi. Rares iar ma vrea langa el. Atunci cand Rares vrea la noi in pat eu imi iau jucariile si ma mut in patul lui pentru ca de mult nu mai e loc in patul nostru conjugal. Uneori Rares simte ca plec si ma cere inapoi. Stau langa el, dar nu culcata ca n-am unde. Ma duc la el in pat sperand la 5 -6 dimineata ca poate mai prind si eu o ora de somn. Nici nu ma intind bine, ca apare Maria cu paturica ei de goga taraind-o dupa ea. Vrea langa mine. Ca poate n-am priceput din prima, dar ea pentru mine vine la noi in pat. Pe mine ma vrea. Si intr-un pat de 70 de cm latime, o mama si un copil care doarme chircit incearca sa prinda ultimele minute de somn. La ora 7 toata lumea e in picioare. Ei sunt 90% odihniti, pentru ca per ansamblu si-au facut somnul. Iar eu si tati lor ne injectam o cafea ca sa facem fata unei noi zile plina de frumusete si experiente minunate pe care poate sa ti-o ofere un trio formidabil.

PS: As vrea sa am unde pune patul acela imens pe care l-am exilat la Campina din lipsa de spatiu, in care am incapea toti 5, s-o dam naibii de intimitate conjugala si sa ne recuperam cate ceva din somnul pierdul in anii astia, nesomn care uneori trezeste in noi niste monstruleti, care nu ne fac fericiti nici pe unii, nici pe ceilalti. Am obosit eu sa tot spun ca sunt obosita. Dar cei care ma aud?!

PS 2: Astea se intampla intr-o noapte obisnuita de "munca parentala". Propun un exercitiu de imaginatie pentru momentele, deloc rare, in care sunt bolnavi, cel putin unul din ei, maxim 3. Si cine ne cunoaste, stie cam ce inseamna rar la noi la capitolul boala- adica mai mult bolnavi decat sanatosi. Cand behaiala sau plansul din cauza nasului infundat ii trezeste pe ceilalti, cand singura lor alinare si singurul ajutor la respirat e dormitul la verticala pe piept parintesc, aventual vreo doi o data, ca-i mai funny, cand in miez de noapte faci cel putin o impachetare in prosoape ude pentru a scadea cat mai repede o temperatura de peste 39,5 si apoi, desi ei dorm linistiti, tu bantui din juma in juma de ora si faci verificarea fruntilor speriat sa nu revina temperatura care iti poate duce copilul in lumea convulsiilor. Cand bagi cate trei randuri de tratamente diferite o data si te rogi ca, de oboseala, sa nu le incurci si sa dai de alte belele. Si eventual (de fapt mai mult ca sigur) a doua zi sa iei traficul bucurestean la sofat ca tre sa-i vada un medic, nu?!

PS 3: Chiar daca am tinut cont de ritmul fiecaruia, in unele situatii am simtit nevoia sa intervin pentru a le crea un program si o rutina. Uneori a mers, alteori mai greu. In domeniul somnului am invatat e ca daca nu vor sa doarma la pranz, pai nu se culca. Desi simt ca sunt obositi si probabil ca daca as insista si as insista si as insista si as folosi tehinicile folosite seara, ar pica ca Mig-urile. Se antreneaza unul pe altul la joaca si se duce pe apa sambetei efortul meu si somnul lor. Asa ca de multa vreme am renuntat la somnul de pranz. Il servesc numai la gradi. Si numai daca sunt atat de obositi incat pica din picioare. Daca la Maria somnul de pranz a fost scos tarziu, dupa 4 ani, pentru ca se culca oricum seara suficient de devreme, la Rares lucrurile s-au intamplat altfel. Asa ca el a "beneficiat" de acest tratament mult mai devreme ca Maria. Uneori spre seara e mai obosit si mai marait si nu ii intri in voie, iar uneori un pic agresiv. Dar, cu copiii dormind la ora 9 seara, toata lumea e fericita. Ei ca scapa de somnul de pranz, noi ca parinti, ca mai avem timp de noi ca soti. Si cum nu se scoala noaptea sa bantuie prin casa pentru ca si-au facut somnul si au alte treburi de rezolvat, ci pentru ca realmente au o problema, zic din nou ca poate am gasit sistemul care functioneaza pentru noi. Atunci cand functioneaza. Ca orice e perfectibil pe lumea asta. Si daca cineva se intreaba de ce am un pitic pe creier cu culcatul devreme seara, el e legat de ce am invatat la cursurile de psihologie: ca somnul inainte de ora 12 noaptea e cel mai odihnitor. Cu cat mai devreme, cu atat mai bine.

Si cum never say never, zau ca nu ma plang pentru ca stiu ca poate fi si mai rau. Nu e pesimism, ci lectie invatata.Pana atunci o sa iau de bun ce mi-a zis mama si anume ca o sa ma satur de somn pe lumea ailalta.
Asa ca atat mai spun: Chelner, o cisterna de cafea ca incepe o noua zi si nu vreau sa pierd nici o secunda din ea!

Postare tare dulce...

2012-02-08T16:08:00.000+02:00

De cateva zile ma tot pistoneaza prima nascuta sa facem crema de zahar ars, de fapt sa faca ea. Asa ca am purces la treburi cofetaresti.

Am luat doua bucati copii, neaparat cu sorturi, din care una bucata a stat numai sus pe dulap. Din pacate n-am putut poza si procesul de spargere a celor 6 oua si separare a galbenusurilor de albus ca eram si eu cu mainile bagate acolo pana la coate, nu de alta dar erau ultimele oua din casa. Implicarea mea a fost, pe langa indicatii pretioase, la nivel de aprins cuptorul, tapetat cratita cu zahar ars si manevrat laptele fierbinte. In rest, dupa cum se vede, am doi harnici cofetari.

Mariuta a frecat cele 6 galbenusuri cu cele 6 linguri de zahar pana s-au albit, nu alta. La inceput Rares a protestat ca vroia si el, dupa care s-a reorientat catre cutia cu zahar.

Peste galbenusuri am turnat, in timp ce Maria amesteca, cei 750 ml de lapte fierbinte (putin de tot la inceput ca sa nu se opareasca brusc si sa faca cocoloase, apoi la discretie).

In timpul asta, Rares facea incantatii la aburii care se ridicau din castron. Sesizeaza cineva amenintarea din umbra?! Daca nu...

apare aici in toata splendoarea... oare cat or mai rezista picioarele de la dulapul meu?!

Putea sa lipseasca Martolea din post?! Noooo, macar sa puna si ea mana un pic pe lingura. In timpul asta, albusurile s-au mutat intr-o craticioara mai inalta si au simtit fierul rece al blender-ului (eu folosesc de obicei telul pentru ca mi se pare ca spuma e muuult mai consistenta, dar pentru ei era prea dificil). Mai intai Maria, apoi Rares, apoi amandoi calare pe butoane... munca de echipa...

Se adauga albusul spuma peste restul compozitiei, scurgandu-se bine bine de tot orice picatura din craticioara...

Ne minunam de zaharul ars si aruncam peste el tot ce am mesterit in castron...

Inainte...

La iesire...

La servire...

PS: e de departe cea mai buna crema de zahar ars pe care am mancat-o vreodata :)...

Sensibilitatea sensibilitatii

2012-02-06T16:05:00.001+02:00

Pentru ca Nasturica doarme in bratele mele, iar ceilalti doi cocosi au incetat oarecum ostilitatile imi permit luxul de a mai face o postare. A unui fapt pe care nu il pot trece absolut deloc cu vederea pentru ca inca o data mi s-a demonstrat ca sensibilitatea sufleteasca nu are nimic de-a face cu varsta.
Ca am un pestisor sensibil, stiam... stiam si ca, desi la varsta ei n-ai putea jura asa ceva, emotiile sunt puternice in sufletelul ei... ii simt sensibilitata, uneori o intuiesc...
De cateva zile a descoperit din intamplare intre cd-urile din tineretile mele, unul din seria Tranquility, Whales of the Pacific. I-a placut de la prima ascultare, desi din punctul meu de vedere nu-i tocmai genul de muzica pe care il asociez cu cuvantul copil. Mi se par ani lumina intre cele doua entitati. Mie inca imi place, dar de multicel nu pot sa spun ca m-a mai miscat pana la lacrimi. Dar nu acelasi lucru pot sa spun despre Mariuta mea. Si despre sufletelul ei care a reactionat la acele sunete extraordinare. Am surprins-o plangand, in patutul ei, in timp ce asculta. M-am alarmat si am intrebat-o ce are. Mai ales ca in ultima vreme starea ei emotionala n-a fost la polul euforic. Si printre lacrimi mi-a zis:
-Plang pentru ca e foarte frumos cum fac balenele. Nu-i asa ca-i frumos?! M-am rugat la ingeras tare-tare ca sa pot sa vad si eu o balena adevarata. Putem mami?! Putem mami sa mergem mami sa vedem o familie de balene?

Cod rosu...

2012-02-06T13:14:00.003+02:00

Ceea ce pentru unii e cod rosu de atentionare, pentru altii e cod rosu pentru nasuri si maini inghetate de atat joaca pe afara....sau cod verde...verde la distractie. Nu e nevoie sa batem zeci de kilometri pana la munte, la zapada... e suficient sa iesim pe strada noastra, strada de sector 5. Adica dintr-aia care va vedea dezapezire doar o data cu venirea primaverii... asa ca la noi s-a dat liber la facut cazemate, dat cu punga din varful gramezii de nameti si cea mai noua inventie a Mariei: joaca cu lopatelele si formele pentru nisip...

PS: A gravitat si Anastasia ceva vreme pe langa cei doi constructori, dar, din cauze naturale de nas de Rudolf si somn, era la caldurica....

Cat despre ploaio-lapovito-ninsoarea de ieri, cam asa a imbracat iasomia din curte... acadele la liber :)...

Furtuna revine...

2012-02-02T14:20:00.000+02:00

Edit: Postarea de fata am inceput sa o scriu aseara. Si cum era normal, ca asta e normalitatea la noi in casa, treaba asta se intinde de fapt pe mai multe zile... in episoade, ca intre un sabotor care adora sa se joace la butonul de on/off al calculatorului (chiar sa faca scheme de contorsionist ca sa isi introduca manuta/degetelul pe langa picioarele mele care incearca sa apere cu stoicism acel minuscul buton), un proaspat intors de la gradinita si plin de energie, ca deh, acolo se retine baiatul de la prostioare si o domnisoara cam obosita si maraita, e greu sa aduni idei si ganduri... Asa ca azi, in timp ce goanga mica doarme dupa 10 minute de iesit in viscol si adunat fulgi din zbor cu limba, sper sa termn treaba pe aici.
In ultima vreme, mamici, prietene si amice mi-au tot trimis feed-back-uri interesante. Cel mai des, se pare, ca din postarile mele reiese cam cat de fun and easy e cu copiii. Ca la cum descriu unele lucruri mai ca isi doresc sa repete experienta maternitatii. Asa ca, daca se hotarasc in vreo directie, io zic sa o faca in cunostinta deplina a lucrurilor, ca sa nu imi iau eu injuraturile pe urma :))). Drept care am zis sa mai scriu si despre lucrurile alea din spate, alea not easy, not always fun, cele care iti rastignesc creierii si nervii si uneori scot din tine partea intunecata. Si pana la urma, fiind blogul-jurnal pentru copiii mei cand vor creste, cred ca va fi bine pentru ei sa aiba si aceste piese de puzzle, la fel de importante...
Si acestea fiind zise azi postez ce am scris ieri...cum ziceam, e din gama normalului...

De cand cu vacanta prelungita a gradinarilor, revenirea in sanul "scolarelii" a fost cu tam-tam. Dintr-ala mare. Dintr-ala de iti incearca toti neuronii, nervii, toata inventivitatea si logica.
Maria da startul, Rares continua. E drept ca la doua secunde dupa ce usa clasei se inchide, subit dispar plansetele si incepe voia buna si joaca. Atat de diferita atitudinea, ca atunci cand ma duc sa o iau pe Mariuta, de exemplu, ma trimite mai intai la Rares, ca ea mai are cate ceva de facut prin grupa. Dar problemele lor existentiale sigur raman. Si revin a doua zi de dimineata. Si revin si eu cu explicatii, rationamente peste rationamente, stans din dinti, aer in piept pentru a o lua de la capat.
Azi, prima zi in care Rares nu a mai protestat. Doar o idee mica, micuta. Cred ca epuizase Mariuta toate protestele acasa. La greu, la foarte greu, daca ma pot exprima asa. Asa am ajuns numai cu Rares la gradi.
Maria a protestat cu artileria grea. E clar ca iesea din discutie sa mearga la gradinita in starea asta. N-ar fi iesit decat lucruri mult mai rele daca am fi fortat-o. A avut tati ei o incercare, si ca s-a izbit de refuzul ei categoric, s-a izbit, dar s-a izbit si de privirea mea. Si dupa un schimb de priviri cu subintelesuri si dupa crize de plans, urlete, rugaminti, ascunderi sub patura, prinderi de gatul meu, juraminte si promisiuni, am negociat termenii ramanerii ei acasa.
Iar eu urma sa fac pe detectivul si sa descopar de unde subita ei aversiune pentru gradinita. Principala ei motivare: s-a saturat de teme la gradi, ea vrea sa se joace, vrea sa faca numai ce vrea ea. Oricum "vreau sa fac ce spun eu" a devenit un fel de lait motiv a ultimei perioade.
Am intrebat la gradinita daca au fost probleme cu copiii sau cu doamnele, dar am intrebat mai mult asa, de confirmare, pentru ca stiu ca nu acolo-i buba cu adevarat.
Din pacate noi ca adulti, nu numai ca parinti, suntem prinsi intr-un iures al vietii (eu traiesc intens sentimentul ca in ultima vreme sunt pe ffw rau de tot) si de multe ori lasam spuse pe jumatate lucrurile sau credem ca au fost intelese din doua-trei cuvinte zise din fuga trenului. Insa ei au urechi si ochi peste tot, si prind franturi de discutii ale adultilor si le inteleg cum pot. Unde le lipseste ceva din informatie, cel mai probabil ca o inventeaza.
Iar cu Mariuta am inteles de mult ca lucrurile spuse sau facute acum produc rapunsul abia peste cateva zile sau chiar saptamani. Le rumega incet si sigur in mintisoara ei. De multe ori o afecteaza cuvinte sau gesturi care pe altii ii lasa reci. Asa ca am tras aer in piept si am rememorat ultimele saptamani.
So, am avut iarasi discutie ca intre fete mari (offff, cat le ador, chiar daca imi amintesc ca fetita mea creste cu viteza luminii si maine poimaine ma anunta ca a fugit de acasa cu Gogu din coltul strazii).
In disperare de cauza m-am agatat de vreo doua lucruri. Acum vreo doua zile mi-a zis tam-nesam: "Mami, daca o sa ne mutam de aici inseamna ca o sa avem alta mamaie si alta bunica?!"... Deci cam asta a inteles ea din eforturile noastre din ultima perioada de a cauta o noua locuinta. Desi pe la inceputul nebuniei si febrei cautarilor au primit o minima (acum se vede ca a fost minima) explicatie. Asa ca am luat-o de la a la z, sperand ca i-am lamurit toate nelinistile legate de o posibila mutare intr-o alta casa si ce inseamna ea cu adevarat. Cu adevarat pentru noi, adultii. Vom vedea cand termina de rumegat informatiile de astazi cam ce ecou au produs in mintisoara ei.
Second, m-am agatat de ce mi-a zis azi. Si de vreo cateva zile incoace de cand nu mai vrea la gradi. Pe langa faptul ca nu vroia la gradi, a zis ca nu vrea nici la scoala, nu vrea nimic, vrea sa stea acasa sa se joace, sa stea cu mine si sa o invat eu, ca ea s-a saturat de teme (pe care de altfel nu le face decat o data la luna si numai cnad vrea ea si numai din cele de care vrea ea).
In timp, independent de vointa si cuvantul meu si al lui tati de Mariuta, copilul a primit mesaje de genul "lasa ca vezi tu la scoala ca n-o sa mai stai atata la desene sau sa te joci toata ziua". Si copilul a bagat la cap. Si probabil ca s-a revoltat ceva in el. Presupun si eu. Ca altfel nu stiu ce ar mai putea fi, pentru ca explicatiile clasice le-a primit si rasprimit.
Asa ca, tot de la a la z am incercat sa lamurim problema, atat cat am reusit si eu sa imi lamuresc problema cu faimoasa clasa zero si ce inseamna ea. Plus revenirea mea la serviciu din toamna (mai demult asta a produs un ocean de lacrimi si faimosul "si te mai intorci?").
Discutia a fost una tare draguta. la toate incercarile mele de ai explica importanta cunosterii scrisului si cititului si a socotirii matematice, invariabil Maria se intorcea la urmartorul text: "si poate dupa ce termin cele 4 ore (deci revenea dorinta ei de a sta cat mai putin departe de casa) o sa ii spun doamnei sa ma lase sa plec (i-am explicat ca s-ar putea sa mearga la after-school) si sa ma duc sa imi iau fratiorii de la gradi si sa vin acasa. Si sa ajung poate inaintea ta acasa si sa iti fac o surpriza (mi-a spus ca o sa ii fie dor de mine cat o sa fie la scoala si sa vin sa o iau repede-repede). Tu sa imi scrii numarul de autobuz pe o hartie, imi faci harta si eu vin acasa cu fratiorii mei. Si o sa iti dau telefon sa te intreb daca pot sa iau din banii tai si sa cumpar trei pungi cu pufuleti cu surprize. Sau mai bine nu, lasa. Iei tu cand vii acasa..." si asa o tinea cate 5 minute in sir fara sa pot zice si eu ceva.
Apoi discutia a luat-o pe alta carare, cea a declaratiilor de dragoste reciproce, a asigurarilor ca nimeni si nimic pe lumea asta nu poate schimba lucrurile astea si am ajuns la un punct tare dragut. Ajunsesem sa discutam despre plecat de acasa, casatorie (ca si eu am plecat de la parintii mei si m-am mutat la tati la curte :)), copii, etc.
-Eu nu vreau sa ma casatoresc niciodata, eu vreau sa raman mereu cu voi. Nu vreau sa plec niciodata ca sa nu mori.
-Pai Mariuta cand o sa cresti poate ai sa iti schimbi pararea. Ai sa intalnesti pe cineva de care sa te indragostesti si o sa vrei sa te casatoresti....
-Nu, eu nu vreau sa ma casatoresc, nici copiii. Eu vreau sa raman cu tine.
- Peste vreo 10 ani o sa vrei sa pleci de acasa pentru ca o sa fiu iarasi cea mai rea mamica din lume, pentru ca nu o sa te las sa mergi noaptea in discoteca cu Gicu... o sa iti aduc aminte de discutia asta ...
-Nuuuuuuu (convinsa 110%)....Eu o sa merg si cu tine si cu tati si cu fratiorii mei in discoteca ...

Asa ca astept cu infrigurare "marea adolescenta", ca pe "mica adolescenta" o traim intens :). Si pe Gicu il astept, desi, recunosc, ca pe el cel mai putin.

PS: Am asteptat cu emotie si dimineata zilei de astazi. Promisese ca daca ieri o las sa stea acasa, de azi va merge 10 luni la gradinita fara sa mai ceara sa stea acasa. Mi-a demonstrat ca pe cat e de mica pe atat e de hotarata si corecta, asa ca a plecat la gradinita in stare ei obisnuita, de iubitoare e gradinita. Singurele momente "pe langa" au fost cand a incercat sa obtina sa o iau la pranz, dar a inteles repede si usor ca nu se poate si ne-a mai intrebat daca de maine e vacanta :)))...

Bucatareala a la Anastasia...

2012-01-24T19:10:00.001+02:00

Astazi am ales o reteta foarte simpla: pate din ficatei de pui. Se ia o jumatate de kil de ficatei, ii speli bine, ii tii un pic in lapte, ii fierbi cu apa si ulei, la sfarsit pui sare, blendezi cu unt cand se raceste. Iar la sfarsit adaugi un ingredient secret. La noi au fost degetele super linse ale lui Nasticel. Dar pentru restul lumii a pozat in fetita eleganta si bine crescuta.

In ultima vreme cam asa bucatarim noi doua. Ea pe dulap, cu ochii si mainile prin tot ce fac eu, uneori asezandu-se pe marginea chiuvetei (spalator cu picurator pentru cunoscatori:)) ), cu picioarele in chiuveta, pandind buretele de vase ca sa faca si ea curat. In timpul asta eu fac jonglerii ca sa nu mai cotrobaie in dulapurile de sus unde stie ea deja ca sunt bun-bunurile fratiorilor ei mai mari sau sa nu cada. Inca un pic si o sa o gasesc pe acoperisul casei :))))

Ce mai crosetam...

2012-01-19T15:50:00.000+02:00

Luni, rares este programat la operatie de polipi. N-avem incotro. De fapt el, mititelul. Nu se mai poate si gata. Si speram ca sursa tuturor relelor va fi indepartata o data pentru totdeuna. Asa ca Rares nu a inceput gradinita. Ca nu cumva sa se imbolnavesca si sa se amane operatia. Si Maria, desi luni a fost la gradi, a ramas si ea acasa. Pe de o parte ca sa nu aduca ea ceva acasa de pe acolo, pe de alta parte sa nu mai sufere ca un catel lasat in ploaie ca "voi acasa, eu la gradi"...

Si pe langa tema data de doamna educatoare, ne mai omoram timpul stat in casa la caldurica si cu alte treburi "casnice". Si anume: lipim, stoarcem tuburi, coloram, coasem si orice ne mai vine prin cap.

Prima reteta: se iau cateva rame din lemn natur de la Ikea, o gramada de margele, margelute si alte bilute care mai decare mai colorate si in forme variate, se iau de la Casa Retro gargarite lipicioase si toooot felul de forme din spuma: flori, frunze sau ce altceva va incanta ochii si inimioara (si zau ca sunt destule acolo care sa faca asta), se iau cateva tuburi de Puffy Paint de la Amos (dintr-astea am avut noi, singura treaba cu ele e ca nu s-au umflat asa cum am vazut la alte produse similare pe net, ci din contra cand s-au uscat au devenit suuuubtiri si lucioase - sau poate asa trebuie ele sa fie), niste Glitter Glue (de la Uhu am vazut pana acum ca-s cele mai bune), o mama cu ceva idei si unul sau doi copii inventivi si creativi si mai ales cu chef de munca artistica si nu cu chef de degustat materialele de lucru... (a doua zi am gasit in scutecul Anastasiei vreo doua-trei floricele din spuma - sa mai spuna cineva ca kk de bebe nu miroase a primavara si floricele)...

Deja unele dintre rame si-au gasit proprietari, altele sunt in asteptare... ce stiu sigur e ca data viitoare cand mai ajung pe la Ikea imi refac stocul de rame :), nu de alta dar Maria a mai rupt vreo doua siruri de margele ...

Cele care sunteti de varsta mea, mai tineti minte cum ne puneau la scoala sa coasem pe carton?! Nu mai stiu daca la lucru manual in clasele 1-4 sau la orele de "atelier" - le mai tineti minte?!

Dar cei de la Talente de Nazdravani au reinviat aceasta amintire propunand copiilor sa coasa un om de zapada, ca proba pentru unul dintre concursurile lor. Asa ca s-a luat una bucata carton (noi am avut doar alb asa ca a fost vopsit cu acuarele), una bucata imprimanta ca sa scoatem modelul propus de ei, papiote cu ata colorata, ac adevarat (Mariuca are un set de cusut cu etamina din placa de plastic si ac din plastic - safe for kids - dar zau daca s-a descurcat asa bine ca la varianta cu ac adevarat), rabdare multa, foarfeca, hartie glasata, lipici, perforator cu forma de fulg de zapada si lipici cu sclipici (numai ca in poza nu prea mai sclipeste)... si iote ce a iesit din manutele ei... de acum pot sa ii dau ciorapii la carpit :)))

In timpul asta, Anastasia, saturandu-se sa mai stea aplecata si sa tot caute jucarii in lada, a ales varinata cea mai simpla si usoara:

Iar Rares, ca de obicei, mare vrajitor. Incerca o vraja de amanare a orei de culcare, ca nu-i mai ajunge ziua pentru joaca.

Link-uri:

http://www.talentedenazdravani.ro/concurs38-3.htm

http://casaretro.com/index.php/cat/c870_Aplicatii-plastic-spuma.html/page/2

http://www.droffice.ro/detalii.php?grupa=ARTICOLE%20SCOLARE&subgrupa=articole%20scolare%20si%20hobby&cod=PUP10B6 - pentru ca Maria a distrus blisterul inainte ca sa vad daca existau ceva instructiuni, am presupus, gresit se pare, ca functioneaza ca spuma poliuretanica, adica se umfla in contact cu aerul - next time o sa stiu ce si cum...

Iar setul acela de cusut din plastic arata cam asa si, din punctul meu de vedere e fain, mai greu doar cu acul din plastic care-i prea bont si trebuie un pic de forta in momentul in care trebuie sa impungi intr-o gaura in care deja exista ata:

Si ca idei:
http://melissagoodsell.typepad.com/day_to_day/2008/01/holiday-activit.html
http://www.curteaveche.ro/Deseneaza_frumos_lumea_din_jur-3-1260

http://www.elsiemarley.com/the-quick-little-bunny-tutorial.html

Povesti ne-povesti....

2012-01-18T13:22:00.000+02:00

Ieri a fost o zi dintr-aia "faina" pentru nervii unei mame obosite de alergatul nocturn de la un pat la altul si alergatul diurn pe ffw intre nevoile atat de diferite ale plozilor turbulenti... O zi dintr-aia in care auzi urlte - cum sa zic cand e vorba de trei?! ca la doi ziceam stereo... ieri a fost o zi de pomina, dar nu am reusit de fiecare data sa o gestionez asa cum as fi vrut de fapt...
Dar au fost doua momente memorabile...
Maria se joaca cu cartile mele si face castele si turnulete. Carti cumparate in speranta ca o sa reusesc sa revin la obiceiurile sanatoase intelectual din adolescenta cand nu mancam, nu dormeam pana nu ajungeam la "the end". copiii nu cred ca m-au vazut foarte des citind din cartile pentru "oameni mari" pentru ca de cele mai multe ori o fac cand ei dorm sau cand o mai asteptam pe Maria la dansuri sau la inot. dar cum toate aceste activitati ale lor sunt de domeniul trecututlui, cama asa a ajuns si cititul meu. Asa ca la un moment dat ma intreaba sincera si inocenta:
- Mami, dar ce tii tu cartile astea in biblioteca?! Ca nu te-am vazut sa le citesti...
-Uite asa, mama, ca sa am ce sterge de praf! De frumusete, mama, de frumusete...Pai cand sa mai apuc sa le citesc ca uite ce fac eu toata ziua, treaba - si ii arat cum piguleam mocheta de resturile de biscuite ale mezinei
- Of, mami, imi pare rau! Nu stiam ca pentru tine viata e asa de grea.... Noi copiii suntem mici si avem alte probleme, nu?! Dar mici....

Doi...
Din cand in cand, cand si ea si eu suntem obosite rau si nu regasim starea de echilibru si calea noastra speciala de comunicarea iese cu scantei care ajung pana la "pe mine nu ma iubesti, numai pe fratii mei ii iubesti"... Asa ca am inventat povestile inventate... dar cu substrat... povesti care se refera de cele mai multe ori la evenimente pestrecute peste zi si din care ei, copii destepti cum i-a facut mama lor, se prind ca trebuie sa invete ceva... Si cum nu vine direct de la "ala mare si rau", ci dintr-o poveste, despre care stiu ca in realitate e despre ei si ce fac ei si ce trebuie sa faca si la-la-al, lucrurile devin mai usoare...
Aseara a fost unul dintre ele. S-a suparat ca n-am pus cd-ul cu o poveste, ci la cererea lui Rares, ca era randul lui, pe cel cu cantece de leagan... Rares, dormit la pranz, nu, nu avea chef de dormit, ci de dansat pe cantece de leagan...
Maria, nedormita si superobosita avea chef de plans...din orice si oricum... inclusiv a apelat la arsenalul greu, acela al lovirii mele, doar doar oi pricepe ca EA, si numai ea, vrea poveste, nu cantecele pe care le-a ales Rares. Degeaba i-am explicat in zece variante posibile si imposibile, ca nimic n-a dat rezultat...Dupa ce am reusit sa o adorm pe Nasticica printre dansurile lui Rares, stiam ca a venit momentul lamuririlor. Mi-a cerut o poveste inventata, spusa la ureche (adica sa stau intinsa in pat langa ea, sa o iau in cuibusor).
"A fost o data o fetita...una care batea din picioare sa se faca numai cum vroia ea, suparacioasa, care plangea si se smiorcaia, sperand sa impresioneze pe ceilalti sa faca cum vrea ea... si mereu, mereu asa, asa se faca numai cum vroia ea. Dar la un momendat ceilalti copii cu care se juca n-au mai vrut sa faca numai cum spunea ea; vroiau ca macar o data sa se faca si cum vroiau ei, sa fie si randul lor in alege jocurile si regulile, asa cum e corect si drept...
- Mami, vreu sa spui ca fetita a plecat, da?!
- Sttt...e poveste mea inventata...eu spun ce se intampla, ii zic eu zambind... dar unde a plecat fetita?!
-In curte.
-De ce?
-Pai s-a suparat pentru ca nu vroiau copiii sa se joace cu ea...
-Dar ai inteles de ce copiii nu mai vroiau sa se joace cu ea?!
-(ocolind raspunsul) S-a dus in curte si a cules floricele...
-Pentru cine?!
-Le-a calcat in picioare...
Si s-a beculetul in mintea mea:
-Era furioasa fetita?!
-(dupa cateva secunde de gandire, cu patos) Da .
-De ce?!
-Pentru ca n-au vrut copiii sa se joace cu mine...cu ea....
-Si tu esti furioasa acum, nu?! Pe mine, nu-i asa?! De aia m-ai lovit!
-Da. pentru ca tu nu intelegi ca mie nu imi plac cantecele de leagan. Eu vroiam o poveste.
Si am luat-o de la capat cu explicatiile, iar ea a fost clar mai deschisa la a asculta si a intelege. Nu stiu daca neaparat la a si aplica.
-Ce face fetita acum fetita cu floricelele?!
-Le daruieste.
-Cui?!
-Mamei ei.
-Si ce culori au florile?!
-Sun roze si portocalii.
Intre timp s-a terminat cd-ul cu cantecelele lui Rares si i-am pus un cd cu povesti. Chiar daca a protestat ca m-am dus in pat la Rares, care nu vroia decat cu mami sa se culce, a adormit instantaneu...

De dimineata florile erau tot pentru mami...ufffff...grele zile ma asteapta cand Maria mea va fi adolescenta :)

Activitati practice de vacanta...

2012-01-10T17:10:00.002+02:00

Cam ce-au "crosetat" azi Mariuta si Rares (scobitoreala)...
Am pornit cu omul de zapada - cel "normal" si alb cu cana in cap :)... trei sosete desperecheate si-au gasit o familie - cea a oamneilor de zapada... deci: sosete desperecheate, paie de matura, scobitori, vatelina sau vata, margele colorate de diferite forme (in sfarsit si-au gasit intrebuintare ca ma saturasem sa le gasesc prin casa aruncate), pe care le-a lipit cu pasta colorata si cu care a realizat si guritele( puffy- un fel spuma), cescute de la seturile de jucarie, funda si caciulita unei papusi.
Si care-i problema?! N-ati vazut oameni de zapada patrati? Doua cuburi de carton relizate dupa un sablon si prinse cu muuuult lipici, ceva carioci si o bagheta ramasa de la carnavalul de Revelion...

PS: acum sunt iarasi in "lucru" la casa de moda pentru a primi fustite si bluzite din funde satinate... astept rezultatul :).

Apoi "un-gat-lung" - parintii care urmaresc "Taramul uitat de timp" stiu despre ce vorbesc :) - care se pregateste sa isi loveasca inamicii cu coada lui foarte lunga (n-am inteles de ce nu il cheama mai degraba "coada-lunga")

Asta-i mai veche, recunosc, dar e de departe una din preferatele mele: multa culoare si veselie...si culmea, a fost facut toamna...

Si creatia lui Rares: i-a subtilizat Mariei cutia cu scobitori si si-a facut un omulet... dupa ce a facut forme geometrice clasice si casute... artistul neconventional a lu' mama :)....

Atomika reloaded

2012-01-07T12:01:00.001+02:00

Ultima placere a Anastasiei... Eu sigur am un deja-vu al atomicitatii. Cine o stie pe Atomica acum 5-6 ani stie despre ce vorbesc... Deja s-a saturat de stat pe dulapul din bucatarie si probat legea gravitatiei cu borcanelele cu mirodenii. are nevoie de noi provocari si le gaseste in fractiuni de secunda...

Uitati-va bine de tot: cred ca va fi singura proba de codite pe care o sa le vad si la Anastasia muuuulta vreme de acum incolo... ca doar am baiat sa-l umplu de moate-n cap, de ca stea fetele mele cu parul in codite?!

Apoi o imagine de pus la rana: m-am intors de la cumparaturi, mamaie-bona lipsea momentan din incinta si pentru ca Anastasia se trezise, Mariuca, cuprinsa de focurile iubirii pentru soru-sa, dupa ce a incercat sa o adoarma la loc pe pernuta, a gasit o alta idee salvatoare:

"Dupa 5 ani" as intitula eu pozele astea doua. Care-i una, care-i alta?!?! Ca la fel de mandre imparatese sunt amandoua.

Sunt tanara si in putere...

2012-01-04T13:12:00.000+02:00

De vreo doua-trei saptamani incoace mintea si psihicul meu sunt puse la grea incercare. Daca rolul de parinte pare provocator pentru ca trebuie sa iti inveti copilul ba cu olita, ba sa vorbeasca, ba daca il alaptezi sau ba, daca aia sau daca ailalta, zau ca acum astea mi se par floare la ureche pe langa a incerca sa ii explici unui copil, inteligent si cu o sensibiliate deosebita, de nici 6 ani, ce e si cum sta treaba cu moartea. Jur ca n-am simtit provocare mai mare ca in ultima vreme in care trebuie sa fac fata asaltului de temeri ale Mariutei, absolute intemeiate, sunt convinsa. “Daca imi intra ceva in nas ce se intampla?! Dar daca mananc o bucatica de plastic ce se intampla? Dar sigur nu mi-a sarit o boaba de orez in nas cand ma uitam la punga? Esti sigura mami? Ai vazut tu sigur? Ai vazut cu ochiul tau de la spate? (o sa va povestesc cum sta treaba si cu ochiul asta, care uneori e o adevarata pacoste) Esti sigura, sigura? Dar mi-a ramas mancare printre dinti? (asta in timp ce mananca si dupa ce s-a periat a eamia oara ape dinti) . Uneori, am senzatia ca isi bate joc de mine. Dar ochii ei aia mari si speriati zic altceva.

Si pentru a intelege mai bine atmosfera: intrebarile astea se repeta la fiecare 5 minute (si nu e vorba de exagerare, ci de o realitate careia trebuie sa ii faci fata ferm si cu intelegere, ca-n carti), in culcare si in sculare, in timpul mesei, acasa sau in vizite, deci oriunde si oricand; si face referire la orice obiect cu care intra in contact, ca e vorba de mancare, de lipici cu sclipici sau matura din bucatarie, hartia igienica sau puful de la manusi. Ce se intampla daca vin in contact cu nasul, gura, urechile ei… Si toate astea pe ton de disperare, cu plansete si urlete daca incerci sa retezi ferm conversatia care tinde sa ia alta directie, ca pe ea “nimeni nu o asculta!”, pe ea “nimeni nu o intelege!”…

Uneori, iau forma intrebarilor referitoare la Anastasia. Dupa acelasi tipar, doar personajul e altul. Sunt sigura ca Anastasia n-a mancat nimic? Am vazut eu sigur ca Anastasia n-a inghitit ceva, ca nu are ceva in gura sa se inece si sa moara? De fapt cred ca de pe aici isi are sursa starea ei, de la un episod in care s-a presupus ca Nasticel ar fi inghitit o jucarioara de plastic, spre disperarea Mariei, care a facut o adevarata criza ca moare surioara ei si m-a certat ca n-am vazut cu ochiul meu de la spate toata tarasenia.

Ce legatura au episoadele astea cu moartea?! Nici eu n-am stiut incotro duceau intrebarile ei. Eu am banuit ca temerile ei se bazau pe ceva ce a facut ea, eu nu stiu, vrea sa imi spuna si nu stie cum… Asa ca am pornit la tatonat… din aproape in aproape…

Asa am ajuns la concluzia, iar, a nu stiu cata oara, ca mintisoarele astea odihnite au timp destul la indemana ca sa croseteze niste idei, si ce idei... desi perfect logice de altfel…

Lucrurile merg realtiv “usor” cand vorbesti de semnificatia cuvantului moarte, cam ce stii ca se intampla dupa, atat cat poti sa concretizezi ceva atat de abstract si de necunoscut, pana la urma. In fine, lucrurile pe care in mod clasic poti sa le discuti cu un copil de 6 ani…

Eeeeeeeeeeeeeee… Dar cum in general oamenii batrani sunt cei “predispusi” la moarte si pentru ca uneori mami este “batrana si ramolita”, a facut la secunda legatura. Si lucrurile stau un pic altfel. Adica mult mai grav si mai crizant, cu plans isteric atunci cand vine vorba de mami si propria persoana, … mai ales ca nu stii cat sa spui din adevar, cat sa fabulezi, cat sa tii pentru tine din explicatii ca sa nu scurtcircuitezi o mintisoara de 6 ani…
Si pentru ca inainte de Anul nou a facut o reactie alergica, una din crizele ei bi-anuale, si pentru ca acum a inteles mai bine ca daca nu se tine de regimul strict lucrurile se pot complica grav, acum de fiecare data cand introducem un aliment nou intrebarea ei este: "Mami, tu stii ce faci?! Stii ce faci cu sanatatea mea? Sigur stii? Sigur nu o sa mor?!"

Intr-un final, dupa discutii si para-discutii, in care problema a fost intoarsa si pe fete pe care nu imi imaginam ca le-ar avea, am cazut de acord ca e bine sa fii ingeras, sa il ajuti pe doamne-doamne si cand te saturi de ingeraseala te intorci la cei dragi, pe care de altfel ii pastrezi in gand si inima… Si ca mai e muuuuuuuult pana atunci …

Dupa cum spuneam, pana acum a fost cel mai greu examen pe care l-am dat ca parinte. Parinte al unui copil inteligent, care nu se multumeste cu abureli clasice, care isi pune deja probleme existentiale si dispune de o sensibilitate deosebita.

Asta asa, ca sa nu ma plictisesc de sarbatori acasa :)
PS: de acum zau ca-s tanara si in putere...si asa o sa raman pana pe la 100 de ani... nu imi mai permit sa fiu batrana si ramolita...

Ultima luna a lui 2011 in imagini si cateva cuvinte...

2012-01-02T12:49:00.000+02:00

Luna decembrie a fost o luna plina, din multe puncte de vedere. Jongland printre tratamente si spitale, ne-a ramas totusi timp pentru serbari gradinaresti, prima de acest gen pentru Rares. Avand in vedere varsta frageda a protagonistilor, eu zic ca a fost o serbare reusita, majoritatea stand la locul lor, neplangand sau alergand in bratele parintilor. Ba cei care articuleaza cuvinte si-au recitat si poeziile. Iar eu am descoperit un Rares cu totul si cu totul deosebit de cel pe care il am eu acasa. Unul care a stat cumintel pe scaunel, ascultator la ce se intampla acolo, fara sa fuga intre fustele mele rusinat, care a avut grija ca "partenera" lui de dans, Nicu, sa respecte pasii dansului... Una peste alta, prima lui serbare a fost o revelatie pentru toata lumea...

Junioara, versata intr-ale serbarilor, n-a avut nici trac, nici retineri. Recitari, cantecele si un dans pe "Once upon a december". Iar piesa de rezistenta, venirea mosului...un bunic veritabil cu barba alba si pus pe joaca cu copiii...un bunic numai bun de luat acasa si pastrat pentru serile geroase ca sa iti spuna povesti la gura sobei...

De Carciun, Mosul a avut ajutoare... n-a mai avut el spiridusi mai zapciti si mai ghidusi ca astia trei...

Ziua Craciunului. Printre trenulete, masinute, bebelusi plangaciosi, culori si acuarele de toate felurile si ce-o mai fi pus mosul pe sub brad, era si Ariel...Ariel de 1 m...mai mare si decat Anastasia... mult mai mare... Maria a fost incantata, clar, ca doar Ariel e febletea ei (a doua, ca prima ei mare iubire au fost Alba-ca-zapada si "pitice"), iar Anastasia a ramas cu gura deschisa la propriu... nu stia daca-i jucarie sau copil... apoi a dat un chiot de veselie si s-a luat cu ea la tranta...

Apoi Mariuta a descoperit ca poate avea si o sirena, o Mica Sirena vie... iar sirena aia mica si vie era in extaz.

A trecut si Craciunul, cu mersul cu colinda pe la vecini dupa covrigi si mere, cu cadouri primite din toate partile si a venit si Anul nou... Din pacate pentru Mariuta, toti trei au adormit pe la 11 noaptea, ratand artificiile si pupicii de la miezul noptii. Dar nu inainte de a face ultimele poze din 2011. Printre ele si primele poze cu toti 5 (singura poza cu toti 5 a fost in varinata in care Anastasia era inca in burtica)

Si au trecut si sarbatorile, atat de repede ca parca n-am avut timp sa ma dezmeticesc prea bine. Dorinte pentru 2012?!?! Multe, multe. Dar cel mai important sa fim sanatosi, pentru ca restul, daca exista sanatate, se poate face si desface si iarasi face... Asa ca le urez tuturor munti de sanatate!!

cum sa tii copiii ocupati in case cand afara-i frig si ploua linistit...

2011-12-21T12:25:00.006+02:00

De ceva vreme suntem in focurile creatiei starnite de sarbatorile care se apropie. Si dupa cum se va vedea in imagini echipa noastra a fost tare eficienta. Piticii sunt tare incantati, mai ales Mariuta care si-a gasit un nou joc prin punerea in scena a nasterii lui Isus. Daca n-a plimbat ieri personajele de le-a zapacit. Dar cel mai dragut lucru pe care l-a facut la un moment dat a fost si cel care mi-a demonstrat, inca o data, ca rationamentul unui copil e cel mai sanatos:
Mariuta a pus ieslea cu bebelusul Isus pe staul, intre cei doi ingeri. Eu o intreb ce cauta acolo, ca el trebuie sa stea jos, in staul, langa mama lui. Raspunsul Mariutei a fost cat se poate de simplu:
- E inca in cer, inca nu s-a nascut...
Acum mi se pare foarte clar, nu?!

Precum si o felicitare de Craciun, sub forma unui staul caruia i se deschid portile pentru a lasa sa se vada minunea...

Si un inger-ingeras...

PS: felicitarea cu sablon si explicatii poate fi luata de aici http://www.cateheza.ro/felicitare-de-craciun-2/; ieslea, de aici - http://www.cateheza.ro/iesle-de-craciun/. Nu ma intrebati de unde am luat sablonul cu ingerasul ca nu reusesc sa mai gasesc, din pacate. Dar am sablonul salvat pentru doritori.

activitati week-end-urale de sezon

2011-12-12T15:16:00.006+02:00

Da, excat. Cum credeti ca mi-am inceput ziua de luni, asa de dimineata?! dand cu aspiratorul si frecand mochete in ale caror pori au intrat mii si mii de "fulgi de zapada" vatuiti. De ce?! Pai ca la noi a fost sfarsit de saptamana de stat in casa (ca sa se puna fiecare ptitic pe picioare, fiecare dupa suferinta ce i-a fost data, unul astm, altul laringita, altul bronsiolita). Si na, nu poti sa-i tii toata ziua la desene la televizor. Ii mai pui sa faca si ei desene. Sau alte activitati care sa le tina mintea si mainile ocupate in timp ce tu, mama responsabila mai rezolvi cate o treaba casnica. Si cum de zapada se pare ca nu prea-i rost in iarna asta, hai s-o imaginam altfel.

Asa ca a revenit in forta omul de zapada din dischete demachiante de anul trecut... editia a doua revizuita, adaugita, imbunatatita ca doar "fabricatul" ei a mai crescut nitel si imaginatia lui pe masura. Pe langa, normal ca trebuie sa fie si Mos Craciun...nu unul, nu doi, ci vreo trei, pentru siguranta... si mosul asta a fost asortat cu cateva cadouri interesant decorate ca doar avem o gramada de perforatoare cu diferite forme si e pacat sa ruginieasca nefolosite, nu?!... O mica recapitulare inainte de lovitura finala. Deci: decupaje, peste decupaje, unele miiiiici mici de tot, perforari de tot felul, hartii glasate simple si autocolante, funde, hartii creponate, creioane colorate, creioane cerate, lipici solid si lichid. Si elementul final: VATA... muuuuuuuuuulta vata... vata la greu, probabil ca sa suplineasca lipsa zapezii de afara... si cum, ca blestem pentru spatele si mainile mele azi, multa din ea nu s-a lipit pe hartie ci de ...covoare (si o parte o astept la capatul tunelului Anastasiei, adica in scutec, alaturi ceva resturi de hartie creponata si niste mici bucatele de creion cerat, albastru mai exact)...

Si printre desele suparari ale lui Rares ca n-are si el om de zapada sau mos ca al Mariei (lucru care m-a facut sa ma implic si maaaai mult in activitatea lor, intre doua invartiri in oala cu mancare), au iesit lucruri minunate din manutele lor.

Iar la final, prima icoana colorata de Rares si plimbarea cu barca a Mariei. Ce ar zice un bioenergetician despre aura sfantului asa frumos colorata?!

proba de noutati...

2011-12-12T14:20:00.010+02:00

Incepem in ordinea varstei de pe buletin. Maria a ramas Maria. Aceeasi dezinvoltura, idei traznite la pachet cu o sensibilitatea care da muuult de furca in ultima vreme nervilor nostri de adulti, si asezonata cu multa imaginatie. Pana revin cu ultimele ei "perlute" scoase din "adancul creierasului ei inteligent pentru ca ii da vitamine " (ca sa o citez), iata ce am gasit io pe net in timp ce foram dupa cu totul altceva. De la minutul 2:14, langa cea care se intreaba "io ce linie sunt?", veti vedea ce n-a vazut Parisul: Maria in primul ei spectacol pe scena Palatului Copiilor, in "Lectia de balet" de la Craciunul trecut. E cea, de fapt singura, care ramane dreapta in picioare, plangand in barbie, neindraznind nici sa respire.
Enjoy... http://www.youtube.com/watch?v=30YclQxiO48&feature=BFa&list=FL9hjw37GJ4feAMwEMSkR--g&lf=mh_lolz , ca nici daca plateam pe cineva sa filmeze, nu aveam asa panorama asupra fetii.
De doua saptamani Rares are un nou look, dupa cum se vede... mai are rost sa explic ce fata de poznas nevinovat are acum cu bicicleta pe nas?! Si-i atat de haios ca Maria a concluzionat: "Imi pare rau ca nu am si eu probleme cu ochii ca sa port ochelari"... In partea a doua, se arata din ghicitul in poze ca prim-balerinul casei e de fapt Rares si nu Maria...cred ca am insistat cu mersul la dansuri la persoana care nu trebuie... Dar este ca-i senzational in "colanti" si maieutul Anastasiei?!?!

Anastasia a ramas aceeasi zambareata cu toti dintii si in plus dezvolta si ea abilitati fizice gargantuelice. Abia de a facut si ea doua luni peste un an si deja stie sa isi traga scaunul cel mare de la masa langa dulap, sa se urce pe el, si de pe el fix pe dulapul de bucatarie pentru ca acolo sunt taaaaaaare muuuuulte lucruri interesante: de la borcanele cu mirodenii, la canute micute-micute fix pentru prichindei ca ea, la ustensile tare faine de bucatarie pe care le poate folosi ca bete de tobosar... deci escaladarea Everestului e aproape oameni buni.

Asa ca printre criza de astm a lui Rares, care l-a adus aproape de o mica insuficienta respiratorie si care de vreo cateva zile s-a combinat cu o usoara otita (ca, nah, nu putea rata momentul), bronsiolita Anastasiei, laringita Mariei si amigdalita impuroiata a mea (care m-a cam scos pe linie moarta cateva zile bune) avem timp de multe, multe alte nebunii, traznai, nazbatii ... si in plus ne preagtim de doua serbari la gradi...iamyyyyy...

proba de...noutati

2011-11-22T15:47:00.004+02:00

Chiar daca nu reflecta 100% tot ce ni se intampla in ultima vreme de cand n-am mai dat prin "curtea" blogului, macar se creeaza o mica imagine...
Deci, incepem: Anastasia, marele nostru urias sau mai degraba ursuletul-gunoier, pe langa alte multe isparvi care te fac sa te gandesti ca are 3 ani si nu doar unul, are o noua indeletnicire. Faptul ca am desfiintat cosul de gunoi din bucatarie tot din cauza ei, n-a fost un obstacol in calea micii descoperitoare: isi trage frumos treapta de la lavoar si o foloseste ca scaunel, apoi isi trage frumos cosul de gunoi in fata si incepe "inventarul"... daca nu sunt iute de picior il face si gustativ... noroc ca inca sunt in forma fizica mai buna ca a ei.
In plus, e de mare ajutor la scos rufele ude din masina de spalat si insirat pe hol, ca na, nu trebuie sa se usuce intr-un fel?!?!
Iar schimbatul de scutec e si el cu cantec: nu pot sa-l pun pe cel curat pana nu si-l duce singurica pe cel mudar la cosul de gunoi (acelasi cos de gunoi)... sper sa o tina obiceiul "harniciei"...

In timpul asta, Rares are si el idei....creative si din ce in ce mai multe....doar ca eu, am momente in care nu apreciez creativitatea lui la cote maxime. Oare de ce?!?!... De exemplu, si-a insirat iaurt pe fata (si normal ca a ajuns si pe haine si pe langa haine)... cand l-am intrebat, nu foarte calma, de ce a facut asta, raspunsul lui, razand, a fost unul simplu: "ho-ho-ho". Nu-i asa ca-i un Mos Craciun autentic?!

Una din ultimele cugetari ale Mariutei:

-O sa fac o proba de pisica...

Eu: Adica?!...

Ea:Pai sa o incerc sa vad daca zgarie sau daca musca...

Gama Mariei

2011-11-16T11:52:00.003+02:00

Oricat de mult incerc sa corectez gama invatat de Mariuta, invariabil ea suna asa:
Do- Re- Mi- Fa- So-Lea- Si - Do... deci am la fasole acum in casa la discretie, neicusorule, la discretie :))

Concurs nou

2011-11-08T15:34:00.005+02:00

Cu cateva zile in urma, i-am surprins pe plozii mai mari jucandu-se de-a ceva... ghiciti de-a ce?!?!

PS: Rares are prinsa la gat paturica Mariei de goga-goga....aceeasi paturica tabu langa care nici macar n-ai voie sa respiri, dar sa mai pui mana, sa iei sau mai stiu eu ce altfel de act nesabuit ... Anastasia gravita ca de obicei in jurul lor, bagand la cap...

proud mama...

2011-11-08T15:20:00.003+02:00

Aveam o tona de alte postari, care mai de care...dar asta clar primeaza acum....

Rares a trecut de la desenele "mazgalituri" (desi, ca orice om care a crescut langa un artist plastic, nu imi place sa le zic asa) la desene de baiat mare... Dupa ce a facut acel cerco-patrat-trinughi cu un cerc in mijloc si pe care mi l-a prezentat ca fiind " bamba papu" (adica beba Anastasia in pat), l-am intrebat daca nu are maini si picioare... si a rezultat ceea ce vedeti...

Trebuie sa va mai spun cam cat de mare-i inima in mine?!?!...

Ne-am .... turtit

2011-10-19T13:14:00.011+03:00

Exact.
Ca la orice domnisoara serioasa i s-a rupt turta si luat motul... e drept ca cu greu i s-a putut "fixa" motul intr-o funda si apoi sa mai si ramana pe crestet, dar l-am razbit pana la urma... si apoi s-a infipt cu simt de raspundere in obiectele de pe tava... la inceput mai delicat, cum ii sta bine unei domnisoare binecrescute (apropo, are 10 kile si vreo 77 de cm), apoi in ritm alert, ca doar tot i se ofereau pe ....tava. In ordine: in acelasi timp pensula si pixul, apoi oul si la sfarsit o iconita... e singura care a ales iconita de pe tava... dar pe mine una zau ca nu m-a mirat alegerea ei, avand in vedere traseul ei de pana acum...legatura ei cu divinitatea e clar una speciala.

Si nu in ultimul rand tortul, unul special bineinteles, asa cum se cere la un eveniment deosebit.

Poveste...

2011-10-16T15:43:00.007+03:00

A fost o data ca niciodata…
Acum patru ani faceam primul bilant cu adevarat important din viata mea si scriam despre spiridusul ghidus care ne-a schimbat viata, lumea, spiritul si inima, cel care a rasturnat tot ce stiam ca litera de lege cu susul in jos si ne-a demonstrat ca legile lui Murphy sunt cat se poate de adevarate. Mariuca. Acum doi ani scriam despre cum nimic nu-i mai minunat si mai important ca un copil, decat doi copii subliniind inca o data ca nimic nu-i batut in cuie, orice se poate schimba intr-o secunda, poti ajunge de la agonie la extaz cu viteza luminii. Cu Mariuca si cu Rares.
Se fac aproape doi ani de cand doamne-doamne a batut cu pumnul in masa (sau cu toiagul, depinde in ce epoca il situam) si a decis ca in viata noastra e loc de muuuulta mai multa iubire, ca avem inimile incapatoare si ca viata noastra merita infrumusetata si mai mult cu minunea mica, asa cum imi place mie sa o numesc pe printesa cea mica a familie; relativ mica pentru ca de o saptamana a pasit peste pragul dintre bebelus si domnisoara in toata regula…la pasit la propriu si la figurat.
E momentul in care voi face bilantul primului an, ultimul de acest fel. O fac cu strangere de inima, cu nostalgie pentru ca sunt constienta ca s-a incheiat un capitol, unul dintre cele mai importante din viata mea de mama, un capitol care m-a definit chiar si ca femeie, nu numai ca mama. In mod cert imi va fi dor de sentimentele si senzatiile pe care ti le produce o burtica miscatoare, un pui cuibarit la piept care adoarme linistit doar pentru ca e la mami in brate, de faptul ca sanul meu ii facea sa creasca precum fetii-frumosi intr-o zi cat altii-n 10, de primele zambete, de primii dintiosori si primii pasi, de primele gangureli si primul “mama” rostit de o gurita stirba.
Nasturica si-a inceput si ea marea ei calatorie in modul cel mai minunat cu putinta: sub protectie divina, vegheata de insusi Dumnezeu, cel care pentru a cata oara oare ne-a demonstrat ca este acolo undeva, ca ne vede si ne stie fiecare particica din launtrul nostru mai bine decat vom sti noi vreodata si ca de fiecare data ne da exact ce avem nevoie pentru ca sufletul nostru sa se inalte, ne da o lectie la fiecare pas, ne arata ca iubirea neconditionata e cea mai minunata stare care ne-a fost data sa o traim. O data cu Anastasia ne-am invatat o lectie de viata extraordinara: aceea ca intotdeuna se poate mai mult, ca intotdeuna primim atat cat putem duce, nicioadata nimic nu va fi peste puterile nostre (chiar daca uneori disperam,iar daca reusim sa intrezarim luminita de la capatul tunelului ni se pare la ani lumina distanta). Am invatat ca suntem capabili ca parinti de lucruri nemaipomenite, ne-am educat si maturizat noi ca oameni, ne-am cunoscut limitele si capacitatile, ne-am descoperit aspecte pe care in alte situatii le ignoram complet despre noi; am crescut o data cu copiii nostri.
Nasticel, ai venit pe lumea aceasta mai repejor decat calculele “oficiale”, parca nerabdatoare sa iti incepi marea misiune in viata noastra. Cele 3.600 kg starneau zambetele medicilor care, tinand cont de cele 37 de sapatamani la care te-ai nascut, trebuiau sa te considere prematura. Ar fi vrut ei ca toti prematurii sa aiba avemenea dimensiuni. Micuta si delicata, calma si linistita, facandu-ti prezenta simtita numai cand burtica ta suferea de foame sau de colici (si la tine am stiut intr-adevar ce insemana colicii si ce ravagii pot face ei), starnind pasiuni din partea lui Rares (care s-a transformat intr-un adevarat cerber fata de cei care se apropiau de “bamba” lui) si aprigi emotii contradictorii din partea surorii mai mari, care oscilau de la iubire patimasa la crize de gelozie, tu, micuta minune, ne-a adus in casa intr-adevar o lumina speciala.
Cand doamne-doamne mi te-a pus in burtica, eram atat de speriata ca nu voi reusi in misiunea ce ne astepta, ca nu ne vom descurca, ca nu vom reusi sa jonglam cu toate si cu toti, ca nu vom fi in stare sa iti dam ce le-am dat si celorlalti. Dar cand ti-am privit prima oara chipul totul s-a luminat, totul a devenit atat de usor. O noua minune a ta in viata noastra. Si cand te-am adus de la maternitate, casa mi se parea atat de mica pentru toti cinci si totusi, intr-un fel sau altul, ne-am adaptat. Si n-am murit, si n-am innebunit, n-am fugit in lume desi uneori asa simteam. Si a trecut primul an…atat de repede, extrem de repede si parca habar n-am unde s-a dus. Intre scularea de dimineata si culcarea de seara totul se derula pe fast-forward. Iar daca tu, minunea noasta cu ochii mari si limpezi, nu ne-ai fi ajutat, probabil ca nici un sfert din ce am reusit sa facem n-am fi facut. Tu si fratiorii tai ne-ati dat puterea sa mergem mai departe, chiar daca uneori aveam senzatia ca facem cinci pasi inapoi si numai unul inainte.
Cu ochii tai mari si rotunzi, zambind mereu, cu dintii de jos, ai cucerit fiecare “munte” al primului an de viata: savurarea primei supe de la 5 luni; primii pasi bipezi de la 8 luni (deja coborai si urcai in pat elegant si fara accidente) care la 11 s-au transformat in mers adevarat; primii dintisori de la 7 luni si jumatate care pana la 9 s-au transformat in opt si asa au ramas si pana in ziua de azi; primele tale vacante: la mare unde ai descoprit cat de bun e nisipul….de mancat si la munte unde ai descoprit cat de minunata e iarba…de mancat. De pe la 7 lunite deja baia ta s-a mutat la comun cu fratiorii in cada de la dus. Si cata nerabdare cand parca nu iti mai vine randul la dezbracat si plonjat in cadita si sa te tii ce joaca si ce bucurie te incearca atunci cand “intri la apa”. Deja participi (sau tu vrei sa participi) la joaca fratiorilor mai mari, dar in stilul tau pentru ca esti mica si asa stii tu sa faci. Stii la ce foloseste telefonul cand faci “aaaa” cu el la ureche, dar si telecomanda, cand te asezi comod pe perne; stii deja la ce folosesc creioanele colorate si iti place la nebunie sa le folosesti… pe post de mancare; deja iti ceri drepturile si te certi parte-n parte cu fratiorii mai mari pe jucarii si stii sa dai pupici…mmmmmm si ce buni pupici dai tu. Primul tau cuvant a fost “’aide” de la “haide”; apoi au urmat ma-ma si ta-ta, maie si taie (pe care acum le folosesti pentru toti cei in varsta, facand clar diferenta intre femei si barbati). Si ai descoperit cu bucurie mare ce interesant e sa il tragi pe bunicul de barba.
Acum doi ani scriam la primul bilant al lui Rares cam asa:” Si daca ma opresc aici, nu e pentru ca nu mai am multe de spus, dar n-as face decat sa repet ce am scris acum vreo 2 ani si ceva, atunci cand evocam primul an al Mariei…lucruri importante si emotionante, dar pe care de un an de zile le imnumltesc cu doi…si tot de atatea ori creste si inima mea atunci cand va vad, ca doi fratiori adevarati ca va iubiti, ca va uitati unul la altul tandru stiind ca asa va trebui sa fiti mereu: uniti, iubindu-va si fiind sprijin unul pentru celalalt, sa va fiti alaturi in bune si rele”. Deci nu voi relua, doar as adauga ca acum inmultesc cu trei…si vreti sa stiti la cat se ridica castigul meu in cazul acesta?!?!

Si povestea continua...

Circareala...

2011-10-03T14:06:00.002+03:00

Da, exact, foarte exact, am fost la circ... toti 5, la pachet... Superb...
Clar am plecat cu ceva emotii de acasa pentru ca:
-mergeam cu toti 3 copiii dupa noi, din care unul prea mic sa inteleaga ce se petrece acolo si care in ultima vreme parca are ardei iute infipt undeva in dorsala si existau muuuuulte sanse sa nu ne tihneasca foarte bine...
-doi plozi mai mari care au refuzat cu stoicism sa se culce la pranz (in conditiile in care erau trezi de pe la 7 dimineata)...
-Mariuca a avut o singura experienta cu circul, acum vreo 3 ani, una tragica daca pot spune asa, in care s-a speriat atat de tare de muzica si clovni ca a facut pe ea (si pe educatoarea care o tinea in brate), incat de atunci a refuzat categoric sa mearga la circ, iar cand vede clovnii aceia bagaciosi la mare ii ia cu "lasati-ma in pace" de nu stiu aia ce i-a pocnit...
-masina noastra e in service (mea culpa), asa ca facem excursie cu autobuzul si cu metroul spre bucuria lui Rares (ca daca-i bal, pai bal sa fie)... din Rahova pana-n Titan, la circul suedez...

Avand aceste ipoteze de lucru, iata cum au decurs l"ostilitatile":
- Rares a fost incantat de plimbarea cu autobuzul si metroul, le-a facut cu mana de cate ori a avut ocazia, a mers "dii-calul" pentru ca il dureau picioarele si pentru ca era cam obosit (normal, nu?!)...si tot de oboseala a plans din tot sufletelul lui cand si-a vazut acadeaua abia linsa de doua ori aterizand pe asfalt... n-a indraznit sa o ia de acolo desi ii citeam disperarea si dorinta de a o face... asa ca tati a facut cale-ntoarsa la magazin... la circ a fost un baietel exemplar tot spectacolul, a fost fascinat de tot ce vedea (la stilul de "gura cascata"), a apluadat din suflet acolo unde a fost impresionat el tare-tare si a adormit in taxi la intoarcere inante sa ia soferul prima curba...
-Maria a fost ea oarecum incantata de plimbare, dar ea deja era veterana in plimbatul cu metroul, asa ca nu mai prezinta atata interes pentru ea...ar fi vrut si ea "dii-calul", dar spatele lui tati nu mai e asa puternic ca altadata :)... n-a mai fost deranjata de muzica tare, a fost fascinata de animale, tot timpul ma intreba daca animalele sunt adevarate, s-a bagat in mine cand trapezistii faceau salturi periculoase sau faceau echilibristica pe sarma, a dansat, alergat, topait prin sala entuziasmata de tot ce vedea...iar cand o intrebi ce i-a palcut din spectacol, iti raspunde ca si caii, si elefantii, si foca (de fapt un imens leu de mare), si magicianul si clovnii si tot, de fapt... iar in taxi a adormit dupa ce soferul a luat a doua curba...
-Anastasia a fost spectatotul cel mai infocat: jumatate din spectacol a stat la mine in brate cu ochii tinta numai si numai la scena si la ce se intampla acolo, n-a miscat nici la stanga, nici la dreapta de aveai senzatia ca e impaiata... a inceput sa miste in momentul in care si-a vrut lapticul (ca era ora), iar dupa ce l-a devorat, cealalta jumatate de spectacol (adica vreo ora) si-a petrecut-o dormind ca valiza in gara... n-a deranjat-o nici muzica tare, nici strigatele din sala....nimic... si nu, Anastasia n-a adormit nici dupa a treia si nici dupa a zecea curba luata de soferul de taxi... ca doar ea era satula de somn, nu?!?!

Sentimente prescolare...

2011-10-03T13:49:00.003+03:00

Cat de mari si adanci pot fi sentimentele unei prescolarite care cred ca va sari direct in adolescenta?!?! Sa-mi spuneti cat de mari....
Vineri dupa-amiaza, in masina unchiuletului Mircea (off-topic: imi vreau masina inapoi din service :((((( ), eu si Mariuca avem o discutie soul to soul, de fapt din soul-ul ei, ca io am ramas fara replica...
Mariuca (aplecandu-se la urechea mea, impartasindu-mi un secret si cerand cu strasnicie sa nu cumva sa il divulg cuiva, trista si afectata): Mami, azi m-am certat cu o fetita la gradinita...nu vreau sa mai fie prietena mea pentru ca mi-a spus niste cuvinte urate care mi-au ranit sufletul si m-au facut sa ma doara si inima...
Oh, Doamne si are numai 5 ani si jumatate... daca vorbele unei fetite de seama ei au produs asa ravagii, cum o sa fie cu prima iubire?!?!

Mica sabotoare

2011-09-30T13:40:00.004+03:00

Lansam un nou concurs: printre rufele stranse de pe sfoara si care isi asteapta impachetarea de rigoare s-a ratacit o "rufita"... ati gasit-o?!?!

Gigi Duru...

2011-09-29T14:20:00.002+03:00

Trupa de soc ramane acasa cu tusi pentru vreo 20 de minute... in tot timpul asta, asa cum povesteste tusi, a avut loc un razboi in toata regula, cu tipete, urlete, suparari, crize de personalitate, ca deh avem destule, si ceva isterie... Dar in toata nebunia se pare ca a avut loc si urmatoarea conversatie, probil intre doua urlete:
Tusi: Da' cine te crezi de te porti asa?!?!
Mariuta: Gigi Duru.....

Aceeasi palarie...dar alta "marie"

2011-09-27T15:50:00.005+03:00

Va las pe voi sa spuneti care e care si ce au in comun cele trei personaje :)... promit ca obiectul cu pricina va fi pastrat in cutia cu amintiri pentru ca a rezistat cu stoicism la trei omide umblatoare...

Prima saptamana de gradinareala - bilant...

2011-09-21T14:12:00.002+03:00

Rares a supravietuit primei saptamani la gradinita...surprinzator, nu?!?!... el care era grefat pe mine... ei, nu va inchipuiti ca a fost usor... au fost implicate si lacrimi (mai ales cand il duceam eu, ca deh, mami e mai usor impresionabila) si suspine...dar, de cum se inchidea usa, lucrurile se linisteau... doamnele educatoare reusesc sa se inteleaga cu el, mai greu, dar reusesc... si ceva si mai surprinzator (ptiu sa nu-l deochi): el inca merge la gradinita... de ce ma "mandresc" cu asta?!?! Pentru ca sfarsitul de saptamana ne-a adus "bucurii" in ceea ce o priveste pe Mariuta...rosu in gat...unul ciudat....aveam sa aflu luni si de ce mi s-a parut ciudat: ca era infectata cu un betahemolitic...din toate ganganiile microscopice trebuia sa il inhate pe cel mai rau dintre cei mai rai, manca-l-ar lupii...mi s-a ridicat parul maciuca cand am citit cat e de nenorocit... ieir la sedinta am anuntat ca e bolnava si cu ce e bolnava... dar educatoarele se jurau ca toti copiii au exudatele facute, ca nu-i de acolo... le-am servit-o si eu ca sigur stiu si ele, educatoarele, cum se obtin de clee mai multe ori avizele si rezultatele astea... eu sustineam sus si tare ca e bine ca toti sa isi refaca exudatele, macar sa stea parintii linistiti ca plozii le sunt sanatosi, dar aveam senzatia ca unii dintrte parinti nu prea percutau la ce ziceam...de o indolenta (ca sa nu zic altceva) crunta... dar clar, daca dupa ce o fac bine si o duc din nou la gradi o ia de la capat iese cu scandal... n-ar fi frumos acum, ca deja dupa 3 zile de antibiotic gatutul ei e normal si nu rosu sa ma duc sa iau avizul si sa il pun frumos pe masa asistentei fara sa mai zic nimic?!?!... din punctul meu de vedere nimic nu justifica sa duci un copil bolnavc intr-o colectivitate, mai ales daca-i purtator de asemenea minuni... absolut nimic...asa ca presupun ca parintii aia nu stiu ce insemna un copil bolnav, nu stiu cum e sa faci nopti albe incercand sa scazi febre de 40 de grade si rugandu-te sa nu faca convulsii copilul, sa dai tratamente peste tratamente si sa constati ca-s frectie la piciorul mesei... dar din pacate nu toti sunt ca mine, nu?!?!... poate dramatizez si eu (doar cu cine sa semene tragediana de Mariuca), dar din punctul meu de vedere sunt lucruri cu care nu-i bine sa te joci... astept sa se faca bine si ma rog sa nu ia si Rares, ca saracutul nu cred ca mai are flora intestinala de la cat antibiotic a luat vara asta... dar macar Anastasia e la adapost...cica abia spre 2 ani se dezvolta receptorii pentru streptococi...deci la e mai avem un an de huzur, nu?!?!

Nasturica zambaret

2011-09-21T14:08:00.001+03:00

Ati putea sa radeti cu dintii de jos si sa reusiti sa aratati asa bine?!?!

intamplare cu iz de teatru tragic antic...

2011-09-21T14:00:00.004+03:00

Nu stiu ce tot cauta Mariuca...tot cauta si intreaba in stanga si in dreapta, pe toata lumea, uneori asteapta raspuns alteoriu pleaca mai departe....la un moment dat disperata cu pumnii stransi la piept si cu ochii la cer, cu disperarea pe care ti-o da "despartirea" de lucrul iubit, excalma:

-Sunt ruinata.... ruinata...n-am sa-mi mai gasesc nicioadata cipicii de balet... (macar am elucidatr misterul obiectului pierdut)...

Mai are importanta cum de si-a insusit un asemenea cuvant?!?! cert e ca saraca fata e ruinata, ca moartea lebedei seamana a banchet pe langa tragedia fetii...

din strafunduri gandite ....

2011-09-14T12:37:00.002+03:00

Mergem cu masina. Eu si Mariuca. Eu, mai ales cand am copiii in masina conduc prudend, linistit si calm (probabil ca celor cu viteza in oase s-ar putea sa le par melc), ca na, merg cu copii in masina... asa ca schemele tip Schumi sunt lasate pentru cand sunt solo in masina...daaaaaar, ne grabim spre inot ca sa nu ajungem iar dupa inceperea orei de curs... drept care trec la "jaloane" printre masinile care mi se par ca merg ca melcii, mai prind si vreo doua masini de scoala ...tot tacamul... si o aud pe Mariuta in spate:
- Vai mami, dar nu stiam ca esti in stare sa faci asa ceva ....

Tot in masina...ne intoarcem de la inot (avand in vedere ca in ultima vreme suntem mai mult pe drumuri, ca niste home-lesi care traiesc in masini e normal ca majoritatea sa se petreaca in acel spatiu stramt si inchis si unde de plictiseala treci la filozofeala)... l-am recuperat si pe tati in drumul spre casa... o aud, tam-nesam, pe Mariuta in spate cugetand:
- Gradinita, scoala si serviciu...sunt cele trei chestii din viata...

eu gradinaresc, el gradinareste, dar cel mai ales ei gradinaresc...

2011-09-12T12:22:00.005+03:00

Cu mic, cu mare (dar fara cel mai mic ca ea mai lipsea), cu buchete de flori, cu ghiozdanele mititele (al lui Rares fu musai cu Thomas ca sa i se intareasca dorinta de a merge la gradinita inteens alimentata de mine in cel putin ultima luna si jumatate), cu "bagajele" facute de cu seara...spalati, frezati, dez-unghiati, ferchezuiti la mare arta ne-am infiintat in curtea gradinitei...noi ce mari cu sperante ca de data asta va fi mai bine, Maria cu oaresce emotii nu ca incepe gradinita ci ca s-ar putea sa nu o primeasca pentru ca de vreo doua zile dadea semne de tuse (se pare ca mersul la bazin din ultima vreme n-a fost la fel de prielnic ca in iarna)... aseara chiar mi-a dat o reprezentatie de plans ca ea vrea la gradinita si ce face ea daca doamna asistenta nu o lasa sa intre... dar au primit-o ... astept sa vedem cum au decurs "ostilitatile"...

La Rares au fost toate bune si frumoase, cooperare maxima, dar s-a imputit treaba cand a trebuit sa plecam, noi parintii si o sora, chestiune alimentata si de vreo 2-3 copilasi care efectiv urlau, trecand de mult de pragul plansului si l-au speriat si mai tare pe vitezul ursulet - zambaret... idem, astept sa vedem cum au decurs ostilitatile, constienta ca azi a fost cel mai usor, ca abia de maine incepe greul pentru ca va fi avizat despre "ce inseamna gradinita "... nu tu mama, nu tu tata, nu tu jucarii preferate, nu tu desene animate la discretie... dar copii din plin, la fel si plastilineala si acuareleala fara crize mamesti care isi vede peretii proaspat varuti re-colorati si re-patati...

La mai multi La multi ani :)

2011-09-08T17:54:00.004+03:00

Intre 30 de drumuri care parca ma antreneaza pentru maraton in jurul lumii in care evadarile fara copii aproape ca nu exista am ramas in urma cu postarile...

Macar sa recuperam cu urarile de La multi ani!, dar o sa o fac in ordine invers cronologica: incepem cu Maria si cu ziua aceasta de mare sarbatoare...sa ne traiesti sfintisoara maricica, sa fii sanatoasa si fericita....

Anastasia - si-a aniversat cele 11 lunisoare ieri ... habar n-am cate kilograme sau centimetri are acum dar vom astepta cumintei implinirea unui an cand speram sa gradinareala celor doi frati mai mari si lucrurile care se pot culege dintr-o colectivitate de copii nu-i vor amana vaccinarea... in rest exerseaza cat de mult poate si cam cat o tin balamalele mersul biped, desi mare cautare are inca mersul de-a busilea... se plimba prin toata casa, isi baga nasul peste tot, e curioasa curioaselor, continua sa faca scandal enorm cand ii e foame sau somn, nu rezista departe de compania fratilor mai mari si ii plac cel mai mult jocurile si jucariile cu care ei se joaca, deci scandal... continua sa fie flebetea lui Rares, cea pe care "batausul satului" o ocroteste cu atat gingasie"...

Si nu in ultimul rand Rares, cel care acum 5 zile si-a aniversat primii 3 ani din viata...trai anisori care pentru el au insemnat o gramada si ceva in plus de experiente, nu toate fericite, nici pentru el nici pentru cei din jurul lui... el este cel care inca nu vorbeste inteligibil desi si-a creat, cel putin cu mine si surorile lui un sistem gestico-mimico-semiarticulat de comunicare... dar de vreo saptamana imi zice Mami...nu imi mai zice mama, sec si neutru (mama ii zice si mamaiei), ci Mami...dulce, dulce, dulce... continua sa fie acelasi "fraier" care ia de bun tot ce ii zice soru-sa mai mare sa faca... si stati linistiti ca in majoritatea cazurilor nu-l instiga la lucruri bune...poate mai avea careva vreun dubiu sau era un pic nelamurit... tati a teminat de reparat in jurul usii de la intare, proaspat montata, proaspat tencuit... desi tati lor i-a avertizat de n'spe ori sa nu se apropie de locul cu pricina, la vreo juma de ora marginea era ca o salba de margele de la impunsaturile cu degetele lasate cu simt de raspundere... la inceput a avut el singur ideea, dar apoi l-a mai indemnat si papagalul ala care vorbeste, vorbeste, vorbeste si care parca sta pe umarul lui si il indeamna la prostii... mereu desface ceva, rupe ceva sa vada ce-i acolo, scotoceste, scormoneste, tot timpul incearca sa ajunga la lucrurile interzise ... ma uimeste in continuare cum trece de la o extrema la alta: cu soru-sa mai mare se bate parte in parte, parca-s doi huligani, vin la mine plangand cand unul cand altul doar doar m-or momi sa-i tin partea unuia dintre ei, se cearta ca chiorii pe o amarata de jucarie pe care in mod clar o vor amandoi in acelasi timp tocmai pentru ca o vrea si celalalt... si apoi e relatia cu cealalta sora...e atata gingasie, delicatete si protectie in gesturile lui ca nu zici ca-i ala de acum doua minute care palmuia sau tragea de niste codite... e de departe cel care imi pune cel mai tare parul pe moate cu nebunelile lui si poznele lui, dar zau daca nu se duc toate pe apa sambetei cand iti trage cate un zambetel de-al lui... L-am sarbatorit o data la munte la Campina cand l-am pus sa sufle in niste lumanari infipte intr-o crema de zahar ars, un deliciu din care eu cel putin am mancat de mi s-a aplecat, si acasa, tura a doua cu tortuletul comandat cu masinute (din pacate nu cu Thomas, ca n-aveau) si de La multi ani si cadouri... astept ca acest prag sa il faca un pic mai atent si sa invete mai bine din experientele lui macar atat cat sa nu isi mai puna integritatea corporala in pericol... si asteptam ziua de luni, prima zi de gradinareala din viata lui...

numaratoare inversa

2011-08-08T15:51:00.003+03:00

Numaratoare inversa clar pentru ca acusica bate primul anisor la usa... ieri a aniversat 1o lunisoare plus una din multele sfinte Teodora...poate cea mai importanta pentru ortodoxia romaneasca: Teodora de la Sihla... cam asta am sarbatorit noi ieri...adica Anastasia... si cum ii sade ei bine sa faca lucruri marete la zile marete, desi nu prea e fan al mersului biped (prefera 4x4 pentru viteza pe care o poate prinde si cu care escaladeaza praguri de 30 de cm sau patuturile fratilor ei) ne-a incantat ieri ochii : primii ei pasi adevarati, reali, nesustinuti, neghidati, ne-nimic...doar ea si cu piciorusele ei, cu echilibrul si dorinta ei de a ajunge unde avea treaba... pun acesti pasi undeva in "cutiuta" mea cu lucruri dragi sa le savurez pe indelete pentru ca e clar ca va mai dura ceva pana cand va alerga dupa fratii ei altfel decat 4x4... dar macar stie sa se dea jos din pat fara sa pice in cap... destule pentru lunisoara asta, nu credeti?!?!... bilant final: 8 dinti, vreo 9 kile si ceva zeci de grame, deja poarta 40 la picior, e experta la de-a busilea, experta la datul jos din paturi, a invatat sa mance biscuti, grisine fara sa se mai inece cu ele, exerseaza pupaturile, adora baia in cada, rade din suflet la toate prostioarele fratilor ei (e sportul ei favorit) si se amesteca in jocurile lor spre disperarea celor mari, iubeste sa se culce pe orice perna, paturica, haina pe care o gaseste in peregrinarile ei (iar cu Mariuta care si le azvarle prin toata casa nici nu-i e greu sa gaseasca astfel de lucruri), baga orice in gura, cu toata mancarea si tot lapticul praf ramane tot fan titi pe care o prefera mai ales pe post de suzeta, e o alintata si jumatate si cerseste iubareala cu ochisorii ei mari si priviri smecheroase, cand se bucura de ceva scoate un sasait printre dinti, a descoperit scrasnitul din dinti spre disperarea parului de pe spatele meu si daca e suparata si vrea sa fie luata in barte spune "aidi"...

PS: sambata si-a facut botezul de salinareala...prima ei runda de salina... i-o fi priit sau nu habar n-am, dar cert este ca a dormit vreo 3 ore si ceva neintoarsa inca din salina si pana al intrarea in Bucuresti...clar se cere repetarea experientei...si poate urmatoarea data nu mai uitam aparatul foto acasa si imortalizam experienta...

continuare....

2011-07-27T17:03:00.003+03:00

Ori eu am intrat intr-o bucla temporala de tot cacao, ori e o zona crepusculara ori e cazul sa ne re-orientam catre alte tratamente ca deja simt ca o iau pe cararile patriei.... am fost si noi 10 zile la Campina... ca sa ne tihneasca si noua statul mai mult, sa mai facem una alta pe acolo ca sa fie locul cat mai .... locuibil... Rares a mers in conditiile in care, scotandu-i-se branula si cefort-ul, a continuat cu cedax la 24 de ore inca 7 zile (din cele 10)... prima a fost Nasticel de data asta...cu niste verzi in nas de zici ca era padure tropicala in nasul ei sau fabrica de mucaleti... a tusit saracuta mult prea rau ca sa nu treaca la niste aerosoli cu Ventolin... la doua zile o urmeaza si ceilati doi....ca doar sunt frati si impart frateste...au inceput si ei portia de Ventolin... si normal, fetele merg spre binje, Rares se duce spre mai rau...mi se pare logic... da iar sa faca febra, dar de data asta l-a lasat repejor, lasand in schimb loc la "exacerbarea wheezing-ului lui recurent", adicatelea a facut o criza de astm...ca asta lipsea din lunga lista de afectiuni ce l-au tot inghiontit in ultima vreme... asa ca el mai inhata si Flixotide ca sa fim siguri ca nu face vreo insuficienta respiratorie, ca zau, asta ar fi incununarea lunilor astora "minunate"... deci alte nopti nedormite, ba de tuse, ba de muci, ba ca a facut Rares tahicardie de la ventolin si l-au apucat nebunicile la miezul noptii, dar ma uit la ei, apoi la vecina care are 5 copii si supravietuieste, mai dau in gand un "da-mi doamne rabdare si nervii tari" sau mai trag un urlet si mai bag o mana intr-un par sau ii pun sa mai serveasca un scaunel, ca poate or fi obositi...

Si ca un fel de up-date la ce scria o alta de 3X mamica pe blogul ei (www.bogdanasblog.blogspot.com/2011/06/ei-si-cum-e-cu-trei.com), stiti cat iti ia sa scoti 3 randuri de muci si sa faci 3-4 randuri de tratamente printre urlete si protestari vehemente de ti se ia si tie nu numai copilului, plus alte siropele peste siropele, fiecare cu dozajul si forma lui???

Si cine ne cunoaste stie ca nu ma plang ... doar ca, zau, nici nu m-am pocait (sau nu in sensul in care il folosesc cei mai multi), nici n-am gasit cocosei ascunsi de bunicu' la razboi in gradina si m-am umplut de bani ci pur si simplu mi-am urmat un instinct si ceva muuuult mai puternic decat pot unii intelege... gata, am zis-o...
PS: Bogdana, eu am o unghiuta in minus de "tuns", asa ca sa fac haz de necaz....

Boala, bolire, spital..."conjugarea" ultimelor 2 luni sau retrospectiva neagra

2011-07-12T15:37:00.004+03:00

Povestea incepe pe 3 mai cu accidentul lui Rares... prima runda de antibiotic clar necesara...
Sfarsitul lui mai, Maria are laringita... scapa cu aerosoli...
Inceputul lunii iunie, Rares are amigdalita acuta pultacee... pe romaneste puroi in gat...d-ala nasol... am crezut ca are si nasticel, dar la ea era doar o stomatita de care a scapat cu glicerina cu stamicina... dar Rares a mai luat un rand de antibiotic... marti a terminat antibioticul si miercuri am plecat la mare... sambata spre duminica facea 40 si ramanea blocat acolo... marti verdictul la spital... otita bilaterala acuta cu bombarea timpanului destul de urat... am avut deja-vu-ul anului anterior... o noua runda de antibiotic si inima cat un purice ca daca nu cedeaza dam de alte belele.... la sfarsit de saptamana am plecat la Campina, Rares deja pe antibiotic, Maria face 40 si se propteste si ea acolo... i-am dat din antibioticul lui Rares si dupa 4 zile de antibiotic si antitermine total neeficiente mi-am bagat picioarele pe romaneste si nu i-am mai dat nimic...ei i-a trecut ca luata cu mana... marti a terminat Rares antibioticul cu niste urechi aproape perfecte, miercuri facea 40 si nu scadea cu nimic... joi dimineata la spital absolut nimic nu justifica febra mare, doar un pic de rosu in gat dar nu suficient...doamna doctor "comanda" exudate la tot clanul, si o hemoleucograma la baiatu'... joi dupa amiaza ne chema doamna doctor la spital de urgenta pentru branulare si antibiocare cu Cefort pentru ca ii iesisera leucocite 32.000...cand limita normala se oprea la 10.000... la "studiat" si doamna doctor de la orl, care reusind sa se uite mai bine in gatul lui a vazut inceput de puroi la nivelul laringelui.... a continuat sa faca febra de 39,5-40 sub cefort pana duminica seara de ne terminase psihic si fizic...
A sesizat cineva ca Nasticel inca n-a intrat in algoritmul asta?!...ok...nici o problema ca cei al ei a fost pus deoparte: a intrat si ea de joi noapte cu aceeasi temperatura de 40 blocata... numai ca leucocitele ei s-au oprit la 13.000...dar suficient sa inhate si ea o portie de antibiotic la 24 de ore... la ea a functionat si a scapat de febra cat ai zice peste...
Rares inca e sub cefort... maine ar trebui sa fie gata, dupa 7 zile, desi azi am mai vazut un puncticel de puroi pe amigdala... ieri i s-a repetat analiza si avea doar 10.000 de leucocite, motiv pentru care a scapat sa i se faca cocktail si cu gentamicina...
Et la piece de resistance: de ieri prizez si eu augmentin pentru aceeasi problema...puroi in gat cat cuprinde... si febra si durerile de cap si oase, la care se adauga noptile aproape total nedormite si care fac din mine mamica ideala la capitolul calm si relaxare, suport moral si fizic pentru cei din jur...
Sper ca aici se va pune faimosul "The end" ca deja ma lasa neuronu' cu totul....
PS: exudatele au iesit toate mumoase foc cu absent la toate capitolele...
PPS: de cand a incepout ultima nebunie, pe langa febra Rares nu a dormit din cauza a ceva ce "exista" in nasul, in gatul sau unde o fi fost...nu sforaia, horcaia efectiv ca un mos care toata viata a fumat tigarile cele mai nenorocite... domna docotr ne-a spus ca e o mucozitate-puroi in gat si sa insistam cu muuuult ser fiziologic sa o scoatem....abia ieri a iesit la iveala ce "fiinta" in gatul lui... dupa ce i-am carat cu cisterna la greu clorura de sodiu, undeva spre juma de kil daca nu mai mult si cu ajutorul batistei bebelusului am scos ceva din nasul lui care jur ca era vie.... o bucata de mucozitate cu densitate spre piatra cam de vreo 6-7 cm...io va jur ca n-am vazut sau auzit de asa ceva pana acum de cand tot scot muci pe nasul celor trei care au speriat vestul... si am vazut destule... dar macar aici s-a terminat faza sforaitului-horcait care ne-a panicat noptile unei saptamani intregi...
Si sper sa se termine si povestile de groaza cu antibiotice si temperaturi record la umbra...

sarbatorim 9 luni marete...

2011-07-12T14:45:00.003+03:00

Da, cam asa ceva...doar ca postul vine cu intarziere pentru ca de mai bine de o sapatamana bantuim prin spitale cand cu unul cand cu altul, care mai de care cu bube-n fund....dar astea le pastrez pentru un alt post..

Deeeeeci: Anastasia are vreo 9 kilograme...imbraca haine pe care scrie 1 an (asta pentru ca nu stiu cati cm are :) pentru ca n-am ajuns la pediatrul ei)... pe la 7 luni juma i-a iesit primul dinte si intr-o luna deja avea 6...3 sus, 3 jos ca poate va imaginati ca au iesit si intr-o ordine fireasca...nooooo.... e campioana la "de-a busilea", pragurile nu mai au nici o taina pentru ea (spun asta pentru ca noi avem in casa niste praguri ceva mai inalte decat cele cu care suntem obisnuite)... de mers in doua labute merge tinuta de ambele maini si pe varfuri de zici ca-i balerina pe poante... da' zau ca nu ma grabesc sa o vad luand-o la sanatoasa... inca ma montez psihic si ma pregatesc ca tanti bona din reclama de la Prigat pentru a alerga dupa trei "iepuri"... in rest a ramas aceeasi domnisoara circumspecta, care pare sa analizeze bine inainte de a face ceva (o adevarata balanta), inclusiv sa acorde un zambet, vrea cat mai mult in brate ca sa vad cat mai multe lucruri, orice gunoi, orice scama cat de mica e degustata pana i se lipeste prin gat si vomita, daca nu esti atent fuge pe hol la papuci si ii linge de nu mai poate si e fan pufuleti (mai ales ca poate sa ii pape singurica)...

copii "amarati", fara jucarii...

2011-07-05T17:59:00.003+03:00

In ordinea inversa a "evenimentelor" construirii unui mareeeeee turn...
Copii amarati, care n-au jucarii si atunci inventeaza....:))))....dar macar de data asta n-am mai avut curtea plina de hartie igienica (tu-tu cum spunea Rares ca a facut)...
PS: desi nu recunosc pe fata, ca n-am voie ca-s mamica insarcinata cu educarea tinerelor vlastare, sunt mandra de "opera" lor... chiar daca au jucarii arhi-suficiente, totusi imaginatia lor debordeaza ... si de data asta tocmai Rares a fost "capul rautatilor".... moama ce h'artisti avangardisti si neo-modernisti am.... maine-poimaine pun de o expozitie internationala :)))
PPS: deci pozele se privesc de la coada la cap ca n-am avut rabdare sa le fac ca la carte...

dupa cinci ani....

2011-06-30T17:03:00.002+03:00

Aceleasi personaje... o mica diferenta...de 5 ani...

Clanul Avarvarei in actiune la mare... (4)

2011-06-30T15:10:00.005+03:00

Ne-am plimbat cu barcuta pe mare...

Unii cu rolele si topaielile, unii prin masinute si elicoptere, alteori prin trenulete vesele sau in carusel...

Si toti la o plimbare cu telegondola...

Si in tot timpul acesta Anastasia statea cuminte in caleasca ei si isi facea planuri peste planuri despre cum va demola si ea statiunea alaturi de fratiorii ei...

Clanul Avarvarei in actiune la mare... (3)

2011-06-30T14:56:00.004+03:00

Pentru Anastasia e rezervat un capitol important ca pentru o premiera ce e iesirea aceasta a ei... cred ca pozele vorbesc de la sine... inclusiv ultima despre somnul ce o "lovea" dupa atatea activitati marinaresti :)

Clanul Avarvarei in actiune la mare... (2)

2011-06-30T14:28:00.004+03:00

Plajareala cat a incaput intre orele recomandate pentru a nu da de belele...

Clanul Avarvarei in actiune la mare... (1)

2011-06-30T13:49:00.003+03:00

Da...6 zile scurte scurtisime la mare... scurtat si de vremea de octombrie tarziu care s-a abatut asupra litoralului romanesc ... dintr-ala de scoteai haina de blana de la naftalina ca sa nu faci degeraturi... si asta dupa ce am prins o canicula si un soare puternic de te frigea si bronza prin trei straturi de haine si creme de protectie... toti ne-am balacit, unii mai mult sau mai putin dupa dorinta (recunosc cu mana pe inima ca ma scoteau cu amenintari din apa, eram mai ceva ca plozii turbulenti...pana si ei se mai dadeau dusi din apa... dar eu aveam de recuperat inca un an in care nu ma balacisem din cauza de burtica mare)... din pacate la mare nu prea ai ce sa faci : plaja si balaceala, daca ai noroc de vreme buna... mai o telegondola, mai o plimbare cu barcuta cu motor pe mare, mai un sat de vacanta cu aceleasi "comedii" invechite si un pic cam ruginite... si ne-am felicitat ca n-am plecat peste mari si tari si ca am fost la un pas de casa, ca sa zic asa, ca Rares s-a intors cu ditamai otita pironita cel mai tare in aceeasi ureche dreapta...

Dar una peste alta copiii au profitat cat au putut de soare, de apa si de nisip... in combinatii diferite si in forme diferite... Maria le baga in formele de plastic, Rares in capul sorasii mai mare, Anastasia il analiza pe palmele bagate voit in nisip... Mariuta si-a etalat calitatile de pestisor innotator, Rares a facut plonjari la apa mica iar Anastasia a descoperit entuziasmata si radianta apa de mare, un pic rece si gadilatoare la picioare...

Primele poze sunt de la primul popas pe autostrada pentru ca tati era cam obosit.... si am imortalizat si macii rosii, primul semn al drumului catre mare...

O tona de curaj pe un metru de fetita......

2011-06-30T12:34:00.003+03:00

Da, da e foaaaaaaarte adevarat... am aflat inca o data cat e de curajoasa Mariuta... si asta intr-o singura dupa-amiaza...

17 iunie... zi de spectacol final la dans, pe scena Palatului Copiilor... de data aceasta a dansat cat a putut ea de bine sub imperiul emotiilor pe care sigur le-a avut, fara sa verse macar o lacramioara... i-am facut eu instructajul da mamica grijulie inainte dar tot aveam emotii si eu pentru ea... dar s-a descurcat minunat pentru cei cinci anisori ai ei... din pacate luata de val am uitat sa ii fac o poza edificatoare pamponatei dansatoare... da' o sa ma revansez cu una facuta ulterior cand o sa am un pic de timp...

si tot 17 iunie... in drum spre casa de la spectacol, in masina, dupa lupte seculare care au durat vreo doua saptamani in cap, Mariuta si-a scos singura dintisorul ... primul ei dintisor de lapte care paraseste incinta pentru a lasa loc unuia definitiv... am incercat cu sforicele, ne-a insotit pe noi la dentist intr-o incercare de-a o face sa il arate doamnei doctor (de abia s-a lasat induplecata sa se plimbe cu scaunul in sus si in jos), am incercat sa ne prefacem ca ne uitam la el si sa il scoatem ... cine ne vedea cum incercat sa o linistim si cum mai rau dadeam cu batul in balta ar fi avut de scris un roman: ea care plangea de-adevaratelea, nu prefecatorii actoricesti, ca nu vrea sa isi piarda dintisorul ca-i al ei si-l vrea in gura, apoi speriata ca poate si-l inghite noaptea sau cum isi facea singura curaj ca sa si-l lase legat cu ata si scos (" gata, nu mai plang...sunt pregatita... da' sa stiti ca inca sunt speriata")... nimic n-a dat roade asa cum a dat propria ei limbuta si propriile ei degete...

Si l-a pierdut si la propriu si la figurat...i-a cazut si apoi si l-a pierdut prin curte in timp ce alerga de la unul al altul ca sa povesteasca cum si-a scos ea "singura-singurica" dintisorul si cum o sa vina zana aia maseluta (careia oricum ii pune la indoiala existenta) si o umple de bani... ce ti-e cu modernismul si imprumuturile culturale...ce s-o fi intamplat cu cioara aia neaosa care lua un dinte de fier si-ti dadea unul de otel?!....

vara cu cirese la urechi...

2011-06-07T15:28:00.004+03:00

8 luni rotunde...

2011-06-07T12:32:00.007+03:00

Gata, azi se fac 8 luni rotunde-rotunde ca ochisorii ei... domnisoara cu pricina a evoluat tare, tare mult... a trecut de la stilul infanteristilor (culcat, rasturnat, tarat orice si oricum numai sa ajunga la puntul ochit) la cel de rama vitezomana... un mers de-a busilea perfect, cu escaladari de praguri si fuga pe hol unde rumega papuci, pantofi si orice ii pica in ...gura....

Dar cel mai mult ii place postura bipeda...doar e om totusi, nu rama adevarata... si ii place sa "faca pasi" pe langa pat...delicati, usori ca orice domnisoara adevarata ...

Activitati week-end-urale... serie noua

2011-06-06T15:27:00.006+03:00

Am ajuns si prin parc... o portie de leagane, in timp ce Rares abia dat jos din masina avea probleme cu "durerea de picioare"...

Anastasia, ca de obicei, cumintica in caleasca ei de unde cuprindea cu ochii ei mari totul si orice...

o runda de topaiala...

Si o zana-fluture....

Rares ultra-mega-suparat ca nu are voie sa se urce sus de tot-de tot pe noul tobogan imens din parc...

Anastasia si tusi Lili cu ochii in soare...

Doi ochi mai putin in soare...

Rares bosumflat... desi se plimbase cu barcuta pe apa ...

de la Mariuca cetire....

2011-06-06T14:39:00.004+03:00

Aere
Mergem cu masina. care a stat in soare...Caldura mare, monser... O aud pe Mariuta in spate:
-Mami n-ai un evantai?!... simt ca ma ofilesc...

Autodidacta
Mariuta se pedichiureste ... prin imitatie, precum maimuta...
Eu: Mariuta, nu mai umbla tu cu unghiera ca ai sa iti tai unghiutele din carne sau te tai... asteapta macar sa iti arat cum...
Ea: N-am nevoie...mi-am aratat eu cum trebuie...

Iegzplicatie
Mariuta a facut o pozna...dintr-alea de ale ei pentru care te enervezi la culme pe moment si apoi uiti (motiv pentru care habar nu mai am pentru ce m-am suparat pe ea)... Ne-am certat si normal am revenit la titlul de cea mai rea mamica... aia care iubeste numai pe Anastasia si care ii face poftele numai Anastasiei... rasfat si gelozie, un amalgam periculos pentru un copil inteligent ca Mariuta...
Asa ca astept ceva vreme inainte de a o provoca la o discutie "ca-ntre om mare-om mai mic"... si am primit urmatoarea explicatie, data cu intonatii si seriozitate:
-Uite mami, eu nu vreau sa te supar... eu si cu Rares mai facem poznici...eu vreau sa fac numai lucruri bune, mi-am propus...dar nu pot si fac o gramada de lucruri rele...

Et la piece de resistance...
O noua "injuratura"

ce faceam eu in timpul asta...

2011-06-03T15:33:00.007+03:00

Iar eu am fotografiat cat am putut... printre picaturile lansate de cei trei iezi cucuieti care fie gravitau in jurul gropii sapate de tati fie erau tentati de ustensilele lui, fie de pitici fomisti si doritori de stat la sanul mamei sau pur si simplu de oboseala...

Peisaje pe care le admir de ani buni incoace si care mereu mi se par noi-noute...

Coronita -miresei luminata printre frunzele gutuiului...

Un colt al casei care ascunde zmeurisul...

O floare de gutui...

Cosul cu florile culese de Mariuta....

Flori de zmeur...

Floarea-pastelui....

O caldarusa....

plimbari week-end-urale cu peripetii... (2)

2011-06-03T15:03:00.004+03:00

Spre seara lucrurile au luat o intorsatura cam urata... Mariuta cu fata lungaaaa si temperatura... la inceput 38,5... apoi din ce in ce mai mare... 39,5... nu ceda cu nimic... pana la 12 noaptea am pazit-o patruland si facand bagajele ca sa o luam frumos la vale catre primul spital daca era nevoie...nurofene, paracetamoale, impachetari cu prosoape ude, Mariuta care plangea ca vrea sa doarma, Rares care a adoarmit pe jos, iar Anastasia cu fundu-n sus... la "lumina" noptii intotdeuna totul pare mai mare si mai negru...

Dimineata, toti 3 dormeau ca pruncii fara sa imi mai lase si mie un loc'sor unde sa pun capul...
Mariuta s-a sculat cu aceeasi fata lunga, obosita si nervoasa ca dupa orice noapte semi-dormita ... Rares si-a luat micul dejun, un biscute pentru ca laptele de la vaca e "caca", Anastasia a inceput preumblarileprin camera ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat ducandu-se gramada peste tati ei care incerca sa se refaca dupa ziua precedenta si o noapte aproape alba... Si in final, pupaceala fratiorilor mai mici, plina de tandreturi...

plimbari week-end-urale cu peripetii...(1)

2011-06-03T10:54:00.012+03:00

Daca tot n-am plecat la Govora la tratament pentru ca mandra aia mai mare tusea ca o oaie ratacita de turma, am zis ca hai sa dam o fuga pana la Campina, la mosie...sa i-o prezentam si piticei pentru ca piciorus de-al ei n-a calcat pe acolo niciodata...
Am avut o vreme minunata, flori frumoase, treaba destula...
Cum in Romania lenea e la mare cinste, tati de trei iezi cucuieti n-a gasit un om macar, rugat cu bani, sa sape o gaura de juma de metru pentru locul acela unde merge si regele singur ....asa ca necesitatea l-au facut de tati sa purceada la munca...

Maria a dansat cat au tinut-o puterile pentru ca spatiu avea acum destul...

Rares s-a jucat cat s-a jucat cu masinutele, dar i s-au parut muuuult mai interesante ustensilele lui tati...

Anastasia intr-una parasea "incinta" paturii de-a busilea tronand apoi ca o mare imparateasa a naturii drept cu fundu'-n iarba...iarba pe care apoi o moflaia prin gura fericita.... si tot acolo si-a facut "the beauty sleep" de dupa-amiaza...

Dupa cel de dimineata care a aratat cam asa...

meandrele zanei maseluta...

2011-05-30T21:59:00.003+03:00

Desi aveam alte posturi de scris in minte, le-am lasat deoparte pentru acesta...
De jumatate de ora stau pe net si fac forari...poate gasesc ceva care sa imi spuna ca fata mea cea mare nu-i chiar atat de mare...nu inca...o mai vreau inca asa, micuta si preocupata inca de desene si papusi si crezand in Mos Craciun...
Acum 3-4 ore m-a anuntat speriata ca o doare un dintisor...a vrut sa muste din mar si a durut-o... incisivul central de jos... cand am pus mana pe el si l-am simtit cum se misca am avut o strangere de inima... cresc prea repede, mult prea repede pentru gustul meu... a jucat un pic de teatru cum ca ar fi speriata, dar in forul ei interior era toata plina de entuziasm cu gandul la faimoasa zana care va face un schimb avantajos...

comportamente raresesti...

2011-05-24T14:04:00.005+03:00

Tatal cu fiul la pescuit:

-Fiule, da-mi te rog paine pentru nada...
-Nu mai e...am mancat-o...

-Atunci da-mi mamaliga, te rog...

-Am mancat-o si pe aia...nu mai e...

-Atunci mananca naibii si ramele si sa plecam o data acasa...

Acest banc ilustreaza al naibii de bine ceea ce face Rares non-stop...daca ar fi vorba de Rares si de tati lui in banc, n-ar mai fi banc, ar fi realitate... pentru ca baga in gura orice, linge orice indiferent de consistenta, provenienta sau periculozitate (desi stau in dubiu daca l-am vazut mancand caca vreodata...macar sa se umple de noroc, ca de boli sigur se umple)...

A iesi pe strada cu Rares e o adevarata provocare: chistoacele sunt pasiunea lui...cred ca traieste pentru a le mesteca ascuns pe dupa vreo masina... linge pietre, bete... mananca pamant... mesteca hartii... rontaie jucarii (masinutele lui trebuie sa fie musai fara cauciucuri la roti ca altfel e jale)... puzzle-urile Mariei trebuie tinute sub cheie ca altfel rontaie piesele... asta spre disperarea unei mame care incearca sa il tina sanatos... daca s-ar putea sa manance numai lapte ar fi excelent (asta se face la asa un nivel incat ne-am gandit ca ar fi mai ieftin sa cumparam vaca decat cutiile cu lapte)... acum vreo doua zile a venit molfaind la o bucata de paine uscata...singura paine uscata la care ar fi avut acces era cea data la iepurasi... n-am avut inima sa fac cercetari...

Toate astea, plus faptul ca am sesizat ca simtul pericolului e cam nul la el si vesnica poveste cu vorbitul ne-au facut sa cerem ajutor medical... sa mi se zica "e o problema" sau "du-te femeie de te cauta la cap ca ai copil normal"... asa am pornit-o si noi dintr-un capat cu niste analize de sange, urina, copro... toate minunate: nimic la copro (desi sunt convinsa ca e plin de chiriasi)... nimic la urina... magneziu, calciu, potasiu etc in limite normale (chiar daca sunt mai degraba spre limita de jos)... i-a repetat chiar si testul acela care se face la nou-nascut cand i se ia sange din calcai... pentru depistarea fenilcetonuriei... din ce imi explica doamna doctor la copiii blonzi, cu pielea deschisa la culoare poate aparea si mai tarziu si da tulburari de comportament bruste... a iesit ok... apoi am mers si la neurolog... la doi, ca asa a fost situatia... din discutiile cu ei Rares clar e un copil bine dezvoltat din toate punctele de vedere mai putin al limbajului vorbit... cea de-a doua l-a testat daca aude batand din palme cand nu era atent, l-a pus sa deseneze (atat cat putea cu mana dreapta in ghips), sa arate diferite obiecte, a avut noroc ca de data asta a fost si Mariuta cu noi si i-a vazut interactionand si intelegandu-se de minune (el ii dadea cu tu-tu-ul si Maria ii desena trenulete)... au eliminat si suspiciunea de autism (ma intrebau daca izbeste usi sau face zgomote repetate si nu il distrage nimic; le-am explicat ca da, ii plac zgomotele puternice - numai cat bate cu lingurile in cratitele mele -dar in nici un caz nu e in lumea lui cand face asta...de ce ii spun ca ma doare capul sau ca ma dor urechile, el mai tare da si rade la mine, sfidator)...

Dar exista un dar, cu sublinierea ca e prea devreme, mult prea devreme sa se puna un asemenea diagnostic mi-a explicat ca faptul ca nu prea are simtul pericolului (adica nu se invata minte pe romaneste - adica, daca acum si-a prins mana la usa, peste doua secunde se joaca tot la usa, oricat i-as explica eu ca poate pati la fel... sau s-a ars la usa de la cuptor dar el tot acolo vrea sa puna mana, etc.) poate fi un semn de ADHD... dar e mult prea departe o asemenea perspectiva...

Dar pentru partea cu vorbitul mergem pe Encephabol si cu, de la mine putere, cu ulei de peste (sau Omega 3 cum se numeste mai modern)... ori tratamentul ori zeama de clopot a lui mamaie, dar clar ceva da roade...

Ultima runda la "perlute"...

2011-05-24T08:41:00.004+03:00

Da, exact...de duminica dimineata suntem posesori de o ultima runda de "primele perlute"...prima perluta de fapt...gata, trecem la o noua etapa...cea a domnisoarelor care vor zambi altfel, adica cu toti dintii :)))

O sa imi fie dor de falcutele gen Tweety pe care le-au facut toti trei atunci cand nu aveau dinti dar strangeau din ei... iar Anastasia a fost campiona la tweety-isme... si pentru a sarbatori evenimentul mami va trebui sa faca o vizita la magazin sa cumpere fetii prima periuta de dinti din viata ei...

big happy family...

2011-05-17T15:54:00.003+03:00

Soooo, de vreo luna familia animaliceasca din curtea noastra e muuuuult mai larga....muuuult mult mai larga... cu vreo 8 pui mici si dragalasi de topaitori...fiii si fiicele lui Mustata si Botic...

o casuta pentru trei ....

2011-05-17T15:43:00.003+03:00

numai de doctori sa nu ai nevoie....

2011-05-11T22:18:00.000+03:00

Incep sa ies din starea de negare pentru ca realitatea ma izbeste cat poate ea de tare intre ochi...
Azi am fost la control la Budimex... daca mai aveam vreo indoiala ca am incaput pe mana unui medic spagarist si total dezinteresat azi mi s-a confirmat... mereu am sa raman cu indoiala in suflet ca poate daca era alt doctor s-ar mai fi putut face ceva pentru ca degetelul sa nu ramana mutilat... din pacate medicul a fost de o nesimtire socanta... Am ajuns la 8 si ceva la spital, am asteptat sa isi termine vizita, ne-a vazut, si-a amintit de noi (probabil ca a facut repede si o scanare a "platii" pentru prestatia de dupa operatie) si mi-a zis zambind in coltul gurii (lucru pe care l-a facut tot timpul de parca as fi fost vreo idioata incapabila sa priceapa ceva ) sa il astept acolo... dupa vreo ora si ceva, cand am vazut ca nu mai apare, am intrebat asistentele...el coborase la garda prin capatul celallat al holului ... cobor doua etaje sperand sa il prind acolo...Rares era singurul lui pacient deci n-ar fi trebuit sa stam prea mult pe holuri...nop, nu asta era si socotela dumnealui... intr-un final l-am gasit pe la cabinetul de consultatii, eu una zic ca statea la o barfa mica...iese pana la urma si ma trimite sus ca vine imediat...urca cu copilul...vine dupa un sfert de ora "aaaaa, trebuie sa coborati sa va scoata ghipsul"....eu deja incep sa intru in fibrilatii: Rares e deja plictisit si a inceput sa fie agitat, operatia mea cam "maraie", spatele la fel...dar cobor...alta asteptare pentru ca doamna asistenta sa taie ghipsul...urc iar doua etaje...ma vede, "da, imediat"... si se pune la alte barfe cu niste don'soare... despre bani, afaceri si alte minuni...asta a fost capacul...am pus mana pe telefon...eu eram chitita sa obtin o intrevedere la profesorul Burnei...probabil ca m-a vazut schimbata la fata si a intuit cam despre ce vorbeam la telefon ca a catadicsit sa vina sa il vada pe Rares, a carui ghips taiat atarna de degetul cu pricina pentru ca, cel mai probabil, bandajul din interior se prinsese de rana... Rares saracutul traumatizat de data trecuta s-a pus pe urlat de cum a intrat pe hol, nu mai zic de cabinet ca e de domeniul sf-ului...a smuls ghipsul si atunci am simtit cum un marfar, dintr-ala cu 50 de vagoane ma izbeste si trece peste mine... vederea degetelului m-a marcat efectiv...mai rau decat atunci cand l-am gasit langa bicicleta... probabil pentru ca acum stiam ca asa va fi, ca asta e realitatea, ca nu poate fi nimic schimbat (deocamdata)... doamna asistenta m-a intrebat daca mi-e rau...nu mi-era rau, dar clar nici bine...i-a bandajat manuta la loc, i-a scos firul de la burtica, am coborat iarasi pentru a i-o pune in ghips... doctorul iesise pe hol ca din intamplare, probabil asteptand vreo mica atentie...i-am zis la revedere ...poate o fi medic bun, nu zic nu....dar din cauza modului de a se comporta a coborat la nivelul de gandac...mai ales ca la un moment dat s-a si rastit la Rares, un copil de nici 3 ani care a trecut printr-o trauma, pentru ca asta e pana la urma, o trauma...
Joia viitoare vom merge la control...de data asta mi-a indicat clar o ora si o zi ca sa "nu se mai intample ca azi"...poate sunt eu cu capul...

Nu am dreptul sa ma plang....

2011-05-08T10:52:00.003+03:00

M-am taiat la deget intr-o bucata de lemn...m-a durut ca naiba, m-a usturat parca in suflet...dar nu am dreptul si nici inima sa ma plang vreun pic...
Martea care a trecut cred ca a strans in ea toate ceasurile rele de pana acum...si sper din suflet ca si pe cele viitoare pentru ca ma sperie predispozitia lui Rares la accidente...
De abia iesise din casa, se juca afara cu Mariuta...probabil ca nu o sa stim cu adevarat ce s-a intamplat si nici nu cred ca are vreo importanta...efectele sunt cele care conteaza cel mai mult... e destul ca Rares va trebui sa se adapteze la noua situatie, Maria care se invinovateste, trece de la un sentiment la altul haotic, speriata, simtindu-se vinovata si noi ca parinti ca de data asta am esuat in misiunea noastra ...
Mariuta m-a chemat speriata afara pentru ca s-a intamplat ceva cu Rares...mi s-a pus gol in stomac, in cap, peste tot...auzeam gemand si nu stiam unde...Mariuta mi-l arata pe Rares ghemuit dupa bicicleta ei...si de aici lucrurile se transforma intr-o nebunie curata: urlete mele dupa mamaie sa ma ajute, sperand ca se mai poate salva ceva din degetel, apelarea salvarii care parca nu mai venea, senzatia pe care am simtit-o luand bucatia de deget ramasa in nenorocitul de lant de la bicicleta, asistentii de pe salvare care picasera din luna, incercand sa isi aduca aminte cum se numeste prima falanga de la deget ca sa anunte prin statie si pe unde isi pusesera o foarfeca in salvare, mamaie in pragul unei crize de nervi si eu incercand sa raman cat de cat adunata ca sa pot sa ii fiu de ajutor puiului meu...si el nu spunea nimic...nu plangea, nu mai gemea, parca nu o parte din degetelul lui ramasese pentru totdeuna rupta de el... nebunia a continuat la spital cand doctorul care l-a vazut a spus ceva care a sunat ca o condamnare in capul meu: nu putem face nimic cu bucatica rupta, nu putem sa recuperam...e prea zdrobit...daca era mai mare, poate....POATE...imi vine si urlu...plang si mai ca nu il implor pe doctor sa faca ceva...asistenta imi zice sa ma asez ca sunt deja verde la fata si ca nu-i cazul sa ma adune de pe jos (aceeasi "sensibilitate" aveam sa o constat cam la toate asistentele din sectie)...probabil ca ei vad multe dintr-astea intr-o zi de munca si sunt "imunizati"...iar eu speram ca poate are norocul de anul trecut cand si-a prins alt degetel la usa de la intrare si a putut fi recuperat fara probleme...iar eu eram la un pas de nebunie vazandu-mi copilul mutilat..."dar e manuta dreapta, e degetul aratator...trebuie sa scrie, sa manace...o gramada de lucruri"...."stati linistita doamna, se va descurca bine, nu lipseste mult, copiii se adapteaza usor, sunt alte cazuri de mii de ori mai grave"...or fi...dar dintre toti numai Rares e al meu si ma doare in fiecare celula...
Radiografie (una care avea sa imi faca stomacul cat o nuca cand am vazut-o)....pregatirea pentru operatie (necesara, de urgenta pentru "plastie de bont" - adica trebuia sa ii o o bucatica din pielea de pe burtica si sa o transforme in grefa pe varful degetelului ca sa nu apara cangrena si alte minuni care sa faca necesara scurtarea si mai mult a degetelului... anestezia generala... docrotul anestezist care a fost tare bland si mi-a explicat amanunt cu amanunt cum vor decurge lucrurile... operatia... reanimarea care imi da emotii...eu cu sufletul in mii de partii...la Rares care trece printr-o incercare, Mariuta acasa plangand si invinovatindu-se pentru ca ea era pe bicicleta atunci cand degetul lui Rares era unde nu trebuia, Anastasia pe care nu vroiam sa o intarc inca...toate s-au succedat asa de repede incat nici eu n-am stiut cum sa reactionez si am intrat parca intr-o stare de negare...si Raresel care a rezistat cu stoicism trecand de prima noapte doar zicand incetisor cate un "auuu" care ma sfasia in suflet.....Anastasia care a facut niste drumuri la spital ca sa isi primeasca ratia...Mariuta care imi plangea la telefon si ma intreba intr-una daca e vina ei... toata lumea care in prima instanta isi pune mana la gura socata, apoi "lasa, ca putea sa fie si mai rau, sunt altii mai rau decat atat"... stiu ca se poate si mai rau, acum o stiu (anul trecut eram suparata foc ca va ramane unghiuta un pic stramba si credeam ca aia era mutilare), dar nu se putea sa nu fie de loc?!
Ma uit la el, la manuta lui cu ditamai bandajul si ghipsul si am senzatia ca e doar pentru ceva minor...parca mintea mea refuza sa vada mai departe... starea de negare...
Toata lumea ma invidiaza (mai ales cei care stau la bloc) ca am curte si pot lasa copii sa se joace oricand si oricat afara; pentru mine bicicleta, mai ales daca are aparatoare la lant e periculoasa in sens de cucuie, julituri, cel mai rau o mana rupta...
Pana acum credeam ca sunt prea protectiva, ca tot timpul stau langa ei sa fiu atenta sa nu pateasca ceva, tot timpul ii cicalesc sa nu se urce pe gardul ala, pe scaunul ala, pe piatra aia, sa nu se atarne de aia si de ailalta sau de cealalta...curtea mi se parea un loc cat de cat safe ca sa pot sa ii las fara sa stau stresata la maxim ca pot pati ceva...bicicleta mi se parea un mod de joaca si activitate safe (acum nici nu pot sa ma uit la bicicleta cu pricina, mi-au luat cateva zile bune sa pun mana pe ea sa o mut dintr-o parte in alta a curtii)...
Inca mai traiesc sentimentul lui "de ce? de ce lui? de ce noua? mie nu mi se poate intampla!"...si totusi se intampla...accidente stupide... ma uit la Rares si incerc sa gasesc un raspuns la "de ce a trebui sa aiba parte de asa o mutilare, cu ce e el mai deosebit de alti copii la fel de nazdravani...
Am strans din calea lor, cutite, chibrite, bete, ace, sfori, jucarii periculoase... tot ce am crezut ca ii poate rani, am fixat usi, am ridicat la inaltimi medicamnete si chimicale .... stau cu gura si ochii pe ei non-stop, tati sta cu gura si ochii pe ei si pe mine, ca sa nu imi scape nimic... dar nu mi-am imaginat ca o banala bicicleta poate sa aduca atata suferinta... pentru mine cei cu degete taiate sunt cei care lucreaza cu topoare, cu abricuri, cu flexuri, cu lucruri care taie in general...dar nu cei care se joaca cu o bicicleta...
Si tot acest timp, in care eu am framantarile mele de mama, Raresutu nu s-a plans decat o singura data ca il doare si atunci destul de putin, se joaca si alearga ca si cum n-ar fi nimic, incearca sa se folosesca de manuta dreapta cat poate si daca nu, o incearca pe cea stanga...intr-adevar, el se va adapta iar noi va trebui sa trecem peste durerea noastra de parinti si sa il sprijinim 10000000%...
Nu am dreptul sa ma plang ca m-am taiat un pic la deget...

trei doamne si toti trei

2011-04-21T16:38:00.004+03:00

Rochita rosie....

2011-04-21T16:35:00.002+03:00

Anastasia in instantanee...

2011-04-21T16:11:00.002+03:00

Rares in instantanee...

2011-04-21T15:43:00.003+03:00

Mariuca in instantanee...

2011-04-21T12:31:00.004+03:00

Suntem cu ochii pe voi...

2011-04-21T12:08:00.004+03:00

Am din fiecare culoare cate o pereche :))

Rares vorbaretu'....

2011-04-21T11:29:00.004+03:00

Incepe... e pe drum...semne bune...cum vreti...

Am aflat ca Tum e trenuletul Thomas...foca e foc, vf e invelit sau ventilator, dupa situatie...bobo n-are loc de comentarii...baba (cu a nazal) e bibe alias lapte... si exerseaza la greu cuvantul apa...

Macar acum vrea sa mai repete dupa noi, macar atat...

Ghiciti cine-i Ganga si cine-i Bamba?!

noutati noi

2011-04-21T10:57:00.005+03:00

Alaltaieri: prima masa in scaunelul special de masa cu prima masa pasata la furculita...gata cu blender-ul, il punem in cui :)... prima ei masa in scaunelul special a fost o incantare pentru toti trei...Anastasia in scaunelul ei, batea razand cu manutele in masa, Rares si Mariuta si-au adus si ei scaunelele lor din bucatariesi si s-au asezat de-a stanga si de-a dreapta (Rares si-a adus si restul de mancare pentru a termina langa suri)...tot timpul am avut senzatia ca Anastasia asista la un meci de tenis...era in permanenta cu ochii cand la unul cand la altul, iar eu incercam in timpul asta sa ii nimeresc gurita, casca dealtfel de foame...clar mi-au fost puse la incercare capacitatile de concentrare, fixarea punctului si atac...cred ca niste joculete de strategie o sa ma ajute pe viitor...

Ieri, vaccinarea de 6 luni (cu intarziere din cauza bolii de acum o saptamana)...doamna doctor a fost tare incantata de ea, a stat in fundulet si in picioruse, a plans putin de tot la intepaturi. Are 8100 pe 68...din pacate fontanela principala s-a inchis deja (lucru care mie nu mi-a placut, dar doamna doctor a zic atat timp cat a crescut ok caputul ei nu e de ingrijorat...sunt celelalte fontanele care lasa loc sa creasca creierasul)...

E experta la flic-flacuri prin pat de ar face-o sa se invineteasca de invidie si pe Nadia...e atat de experta ca din trei miscari a reusit deja sa pice din pat... de doua ori...o data pe spate, normal ca a plans... o data pe burtica, habar n-avea ce s-a intamplat, se uita cu ochii ei mirati la mine...ale naibii flic-flacuri...

Anastasia, fara cuvinte...

2011-04-18T21:47:00.003+03:00

brm-brm...aaa-auuuu...

2011-04-18T21:26:00.004+03:00

Rares face progrese...in felul lui si in ritmul lui...a inceput sa vorbeasca in "propozitii"...a inceput sa vrea sa repete dupa noi, chiar daca in 90% din cazuri ce spune el nu are legatura cu ce zicem noi...Azi de dimineata a incercat sa imi explice cu "cuvintele" lui onomatopeice cum si-a facut o bubita la deget incercand sa deschida portiera masinii cand a fost cu tati la plimbare (din pacate nu pot reda foarte bine si mimica lui haioasa si extrem de graitoare)

- Mami (si imi arata degetul cu bubita)...tati (si arata cu degetul spre locul unde sta masina afara)...brm-brm...(si schiteaza cum a vrut sa deschida usa)...aaa-auuuuu (cu ochii mari, parca mirati, parca incercand sa ma convinga ca ceea ce spune e adevarul gol-golut)...

treaz = viu

2011-04-18T21:20:00.003+03:00

Seara. Eu trag de ei sa mearga la culcare. Ca de obicei ei sigur mai au cate ceva de facut, cate o jucarie de testat, cate o piruieta de invartit ca doar ziua n-a fost suficient de mare pentru cate au ei de facut. Eu (deja incep sa ma incrunt): Mariuca, gata, e timpul de culcare...sunteti obositi sie timpul sa va culcati... Ea (senina, incercandu-si norocul): Dar mami nu mi-e somn, nu sunt obosita...uite, sunt vie...

6 luni

2011-04-07T22:25:00.004+03:00

Da, astazi cel mai mic ied a facut 6 luni...6 luni pline si rotunde ca ochisorii ei aia mereu mari si mirati...si nu puteam sa nu marchez momentul chiar daca mai e un pic si se incheie ziua...e maraita de doua zile, probabil semn ca perlutele stau sa iasa...sau asa sper...

In rest, a ramas mica noastra minune care gangureste si "vorbeste" chiar si cand mananca, se opreste din supt ca sa mai zica o vorbulita doua, nu sta bine in fundulet dar ar vrea sa se ridice iute in picioare (pai ea e mai prejos decat soru-sa?!?!), e vesela si linistita si in ceea mai mare parte imi lasa timp si pentru fratiorii ei...mica noastra minune...

formare-educare, patriarhat in floare...

2011-04-05T09:27:00.007+03:00

Feministelor, fiti pe faza... Mariuta a terminat-o cu prinsul de fluturi cand o fi mare...acum vrea, cand se face mare, "sa stea acasa si sa ii faca de mancare sotului ei si poate sa creasca un bebe"...clar e cazul sa ma intorc mai repede la munca pentru ca am inceput sa trimit mesaje "gresite" fetii...sa creasca copii, ok, ca vreau sa fiu si bunicuta...dar sa faca un scop in viata din a-si hrani barbatuuuuu' , zau asa :))))))...

aaaaa-pa....

2011-04-05T09:15:00.005+03:00

Iupi-ai-ei....postul vine ca o completare la un comentariu de la postul anterior...

La bazin...Maria se balacea de mama focului spre disperarea lui Rares care trebuia sa se multumeasca doar cu privitul prin usa de sticla...la un moment dat privea niste poze cu copii medaliati langa bazin...imi arata mandru pozele...

Eu(incercand sa vad ce imi arata): Copiii?!...nimic, nici un raspuns....Au medalii, mami, au castigat un concurs....nimic...mai incerc....Sunt copii care au mers la bazin, au inotat si au castigat o medalie...

El(radiind tot, uitandu-se in ochii mei): Aaaaaaa....aaa-pa...

De atunci Maria merge la "aaaaaaaaa....aaa-pa"

transport feroviar

2011-04-04T15:57:00.003+03:00

De dimineata, cu toata satra in masina mergem cu mariuta spre bazinul de inot.

Anastasia ma priveste candid ca altceva nu ii vina sa faca, iar in spate are loc o conversatie intre cei doi mai maricei...conversatie atat cat permite vorbirea "debordanta" a lui Rares...incerc sa redau cat de cat dialogul iscat la vederea tramvaielor...

Maria: Rares, uite tramvaiul...

Rares:Tu-tuuuu...

Maria( raspicat): Nu tren, Rares, e tramvai...tram-vaaaaaai...

Rares: Tu-tuuu...

Maria: Uite, asta e transport feroviar, Rares....transport feroviar...adica tren, tramvai, metrou...

Eu am facut ochii cat cepele cand am auzit termenul folosit de Mariuta....

Eu(incercand sa intervin cu o corectura): Mami, feroviar se refera la trenuri, numai la trenuri...

Maria (tafnoasa ca e deranjata de interventii necerute): Mami, te rog, lasa-ma...eu incerc sa ii explic lui Rares despre transportul feroviar...si intorcandu-se la Rares: Adica tot ce merge pe linii Rares...adica tren, metrou si tramvai...

Rares: Tu-tuuuuu...

fapte bune...

2011-04-03T15:29:00.004+03:00

Mariuta stie ca trebuia sa faca cat mai multe fapte bune care vor fi recompensate... asa ca atunci cand vrea sa obtina ceva cu tot dinadinsul baga repejor o fapta buna ...

Azi pe la pranz Maria vine triumfatoare cu Anastasia in brate, schimbata de salopeta...

Mariuta (plina de ea): Uite mami, am reusit singurica sa o schimb pe Anastasia de hainute ca erau patate cu mancare...e asta o fapta buna?!

Eu: Bravo Mariuta, e o fapta buna ca ai avut grija de surioara ta...

Ea: Pot sa primesc un desen?!....si dupa ce mai sta un pic intreaba din nou: mami pot sa primesc doua desene?!

Eu(mirata): Doua?! De ce doua?! Ai imbracat-o pe surioara ta si ce alta fapta buna ai facut?!

Ea (senina): Pai am dezbracat-o.....

2011-03-31T18:49:00.002+03:00

turnuri, turnulete...

2011-03-31T15:24:00.004+03:00

Si in timp ce Mariuca creaza floricele si animalute, Rares are si el creatiile lui...mi-a rasturnat cosul cu rufe murdare, mi-a rascolit juma' de casa si si-a facut un "oras" pentru masini...pentru brm-brm mai exact... perne, paturici, jucarii peste jucarii... un talmes-balmes care pt el are o importanta numai de el stiuta...manca-l-ar mama de viitor inginer constructor...

vine, vine primavara?!?!

2011-03-30T14:50:00.004+03:00

Mariuta mi-a daruit cele mai frumoase flori pe care le-am primit vreodata... de fapt buchete de flori....

Clar ca biata fata vrea sa vina o data primavara... si inima mea creste si mai mult cand vad ce a iesit din capusorul si manutele ei, fara ca cineva sa ii fi dat ideea...asa ca patentam si cerem drept de autor :))

gandite profund....

2011-03-30T14:19:00.008+03:00

Ca orice copil, Mariuta vrea sa se faca ceva cand va fi mare... nu stiu ce mi-a facut ochii mai mari: ca ar exista o asemenea meserie sau ca fi-mea aia mare vrea sa practice asa ceva.... Maria: Eu cand o sa ma fac mare vreau sa fiu o doamna dintr-aia care prinde fluturi si apoi ii pune in borcane si le daruieste oamenilor... Altruism in stare pura, dom'le, altruism in stare pura...si a gasit o meserie pe masura felului ei de-a fi: visatoare, prinde muste, poezie si culoare.

Facem "leptii", cum le zice impricinata....face cu drag si spor si cu o placere nemasurata pana cand da de ceva mai greu sau o pocneste lenea crunta... Eu (hotarata sa o pun sa repete ca sa retina, pe sistemul clasic): Hai mami, ce e inainte de 7?! Ea(nonsalanta, lovita de lene): Nu pot sa iti spun ca ma dor buzisoarele...

cui pe cui se scoate....

2011-03-24T09:32:00.004+02:00

Iupiiii...a venit primavara...sau ce o fi...fericirea unei mame care isi creste cei 3 crai de la rasarit in doua camere de 2 pe 2...exagerez. E vorba de 3 pe 3 :)))...

Daaaar acum pot sa le fac vant in curte, sa demoleze pe acolo ce n-a reusit iarna asta atat de luuunga... iar peretii mei din casa scapa cat de cat nevatamati de acum pentru ca exista si alti pereti desenabili...

PS: pentru cine nu s-a prins e vorba de fatada casei...macar sa vaza toata lumea ce invata Mariuta la cursurile de h'arte plastice :))))

Vedre de lapte...

2011-03-21T17:28:00.004+02:00

In popor se zice ca atunci cand bebeul reuseste sa isi duca piciorusele la gura si-au baut prima vadra cu lapte...Deci si Anastasia e acum fata maricica...isi adora piciorusele si sunt principala ei sursa de molfaire...adora sa si le bage in gura...daca are cumva sosete peste pantalonasi se chinuie si si le scoate si apoi incepe un intreg proces de molfaire pana cand trebuie sa ii schimb pantalonasii pentru ca sunt uzi leoarca...dar ea e in culmea fericirii si chiuie ca la nunta...

Anastasia in instantanee...

2011-03-21T17:25:00.003+02:00

ce repede cresc copiii...

2011-03-21T15:38:00.005+02:00

Aseara am fost in vizita la niste buni prieteni...bucurie mare pe copiii care simt nevoia sa mai interactioneze si ei cu "semeni" de-ai lor... Tibi e fan Mariuca...atat de fan ca i-a zis mamei lui ca vrea sa se insoare cu Mariuca si sa faca....10 copiii...nici mai multi nici mai putini...dar zau ca io m-am scos la treaba asta: cica viitorul ginere a oranduit ca o sa ii creasca cuscra :))))))

limba noastra-i o comoara...

2011-03-21T14:58:00.004+02:00

Desenez impreuna cu Mariuca...invata cum sa faca diademe pe capete de printi si printese... si ca orice fetita cocheta, pietrele pretioase nu sunt niciodata suficiente... Ea: Mamiiii...mai pune aici o blestemata... Eu (cu ochii cat cepele, gandindu-ma speriata ce a mai auzit si pe unde a mai auzit asemenea cuvant): Ha?! Ea: Mai pune o blestemata aici, in varful diademei... Eu (relaxata): Vrei sa spui Mariuca o nestemata, nu?!?! Ea: Da, da o d-aia...o blestemata...

mama ei de limba....

2011-03-16T12:54:00.003+02:00

Am inceput un proces greu si lung de "restructurare" comportamentala a plozilor turbulenti...cu regulamente si tabele cu buline insirate pe pereti, doar-doar restabilesc ordinea si disciplina inainte ca ultimul pumn de neuroni viabili care mai functioneaza corespunzator sa sucombe... printre reguli bineinteles "nu scoatem limba"...altfel posesorul de limba prea lunga serveste 3 sau 5 minute de scaunel, in functie de varsta... De dimineata, Maria foarte suparata ca nu ii faceam atunci pe loc, in momentul ala cand batea cu piciorul in podea ceva, a scos limba...trebuia sa se razbune si ea cumva, nu?!...eu cu spatele, ma intorc si o intreb daca isi aminteste regula si ce pateste...replica ei, stiind clar ca si-o inhata de data asta: -Dar nu ti-am scos limba tie, am scos-o si eu asa, ca sa-i spun si ei ceva...

minunea minunilor....

2011-03-15T11:30:00.004+02:00

Mariuta are o "paturica de goga-goga" cum ii spune ea, adica un cearsaf de patura pe care il cara peste tot, de care nu se atinge nimeni nici macar cu un fir de par...ce mai, e tabu si nu se poate fara ea (tarziu a inteles ca mai trebuie si ea spalata si trebuie sa aiba rabdare sa se si usuce)...in "copilarie" paturica asta si suzeta, alaturi de biberonul de lapte faceau un trio formidabil fara de care nu putea respira...suseza a abandonat-o la 2 ani juma'...biberonul la 4 ani...paturica inca e tabu...daaaaaaaaaar: Acum vreo doua dimineti Maria, plina de ea, mandra nevoie mare, vine si ne anunta ca a invelit-o pe Anastasia cu paturica ei...si asa era... dar cred ca inca e departe momentul despartirii totale de ea...si apoi e paturica ei de goga-goga pentru care un adevarat ritual prin care o pregateste de culcare...

explozii

2011-03-15T11:26:00.003+02:00

Eu si Maria impreuna. Eu, incercata de o migrena ucigatoare incerc sa ii explic Mariei de ce trebuie sa cante mai incetisor: Mami, am o durere de cap de simt ca imi explodeaza... Ea, contrariata: Cum adica... Eu, incercand printre suspine sa ii explic: Asa e o vorba, adica ai dureri asa de mari incat simti ca iti crapa capul... Ea, senina si parca tot contrariata: Dar e urat ce spui tu mami, de ce nu spui "vai, am o durere de cap ingrozitoare si trebuie sa iau o pastila"?!?!? Chiar asa, de ce nu spun asta?!?!

Anastasia revine

2011-03-14T16:23:00.004+02:00

Ramasesem datoare cu datele oficiale de la control... dar pentru ca nu e luna de bilant, cica, ne-am multumit numai cu masurarea greutatii... 7480...deci stam bine la capitolul falci...chiar si doamna doctor i-a tot admirat cutele peste cute si rasul necontenit (doar era mancata si dormita, normal ca avea motive sa rada, nu?!)...

Si bonusul: a inceput procesul de stat in dorsal :)

fratiori mari si mici

2011-03-14T16:01:00.006+02:00

Mariuta a adormit-o pe Anastasia...toata ziua mi-a adus aminte ce fapta buna a facut ea ...

Apoi, surprinsi toti trei stand la desene si bonus Maria si Rares in momentele, rare in ultima vreme, de joaca impreuna...

Surioara mai mare citeste povesti surioarei mai mici (era vorba despre un print si o printesa care au trait fericiti pana la adanci batraneti, logic, nu?!)...si drept multumire a primit un fel de pupic...

Si in final, o pupaceala colectiva...

activitati mauricicoase

2011-03-14T15:52:00.005+02:00

Din plastilina a avut rabdare sa scrie toate cifrele si numele lor....iar din hartie a facut un zmeu (din pacate coada s-a injumatatit cu ajutorul lui Rares) si

un autoportret tot din hartie...a se sesiza si faptul ca are picioare...mici, mici, dar are...oricum a fost munca de migala...

Freza....

2011-03-04T16:42:00.004+02:00

Acelasi nas facut zdrente, dar alta freza....

Anastasia se apropie de 5 luni....

2011-03-04T16:27:00.006+02:00

Asteptam bilantul de luni...cel oficial...pana atunci, neoficial: grabita, adora sa stea in fundulet dar nu prea are parte de asta...adora supica pe care a mancat-o in cantitati considerabile inca din a doua zi de cand i-am introdus-o (am vrut sa o las sa vad cat poate baga in burtica ei cea mica dar dupa aproape un castronel am renuntat de teama ca explodeaza), se distreaza cand e pe burtica

si e fericita cand reuseste sa se intoarca inapoi pe spate, iubeste cand cineva o baga in seama si rade in hohote cand ii facem goange la burtica...

prima zi de inot...

2011-03-04T16:24:00.004+02:00

Prima zi de inot...tremurand de frig, emotionata si nerabdatoare, doar e in zodia pestilor, nu?! e in natura ei balaceala... si nu, n-a inotat cu cizmulitele...

activitati....

2011-03-04T16:09:00.004+02:00

Acestea sunt cele 4 activitati in care se implica un copil de 5 ani care nu mai merge la gradinita....

- balet

- ceramica

- inot

- pictura...

Si asteptam cu nerabdare cursul de desen si arte plastice, cel castigat la concursul de desene al celor de la Centrul Learn2be....

La multi, multi ani Mariuca pentru cei 5 anisori... (partea V)

2011-03-03T16:06:00.006+02:00

Si cele mai importante lucruri, poate, din viata ei: faptul ca e de doua ori surioara mai mare...De la doi ani si jumatate a devenit soarele dupa care se "intoarce" Rares, cel pe care l-a considerat "jucaria" ei vie...

Iar doi ani mai tarziu a devenit din nou big sis pentru cea care ii va pune la grea incercare sentimentele, emotiile si mai ales gelozia, pentru Anastasia....

Si chiar daca sper sa traiasca fericita pana la adanci batraneti, povestea cu siguranta nu se opreste aici si o vom urmari asa cum va veni ea: cu bune si cu rele...

La multi, multi ani Mariuca pentru cei 5 anisori... (partea IV)

2011-03-03T15:14:00.005+02:00

A fost "karatista", a fost printesa si zana si domnisoara de onoare si nasica mica-mica...

A iubit animalele inca de cand era in burtica, atunci cand reactiona vesela si sprintena la torsul pisicutei Bronti... L-a calarit cu placere pe Paco, l-a iubit pe Susu, pe care inca il asteapta sa se intoarca de la magazin si si-a impartit pantalonii cu Norocel... s-a suit pe cateaua Lisa in speranta ca o va purta spre zarile albastre, s-a atasat de Ri-chi-chi si Ru-du-du, doi pui de gaina, a plans dupa prima runda de iepurasi, iar acum asteapta ca puii lui Mustata si Botic (noii iepuri) sa le supravietuiasca puii pentru a se bucura de ei....

La multi, multi ani Mariuca pentru cei 5 anisori... (partea III)

2011-03-03T14:52:00.008+02:00

Nu berea s-a vrut a iesi in evidenta si nu e nici reclama mascata...cel mai important lucru din aceasta poza (dupa protagonista, bineinteles) este rochita galbena cu doi puisori care ies din ou...aceasta rochita a fost punctul de plecare al unei prietenii frumoase si minunate si care sper sa ramana la fel, in ciuda distantei care s-a pus intre noi...rochita si-a castigat un loc de cinste in cutia cu amintiri .... Nici nu a facut primii pasii in aceasta lume si a si facut primele cuceriri... iar Fat-Frumos e la datorie sa o salveze ori de cate ori o cere povestea...

A fost o prima zi de cresa... si-a pus ghiozdanelul in spate si a pornit razand pe un nou drum, cel al copiilor care nu mai sunt bebelusi, al maturizarii, un drum catre o noua lume mai buna, mai rea, un nou drum care m-a facut sa plang uitandu-ma la ea cat de mult si de prea repede a crescut...

La multi, multi ani Mariuca pentru cei 5 anisori... (partea II)

2011-03-03T14:36:00.008+02:00

Mereu i-a placut sa pozeze... mereu a cochetat cu camera foto si de-o parte si de alta... pozele vorbesc de la sine (acum doar despre partea in care ea e vedeta)...

La multi, multi ani Mariuca pentru cei 5 anisori... (partea I)

2011-03-03T13:27:00.015+02:00

A venit cu viforul si ca viforul a ramas (nu rece, dar agitata si plina de energie ca el)...si cine zice ca martea sunt ceasuri rele habar nu are despre ce vorbeste...

A intrat in viata si in inimile noastre si n-am mai scos-o de acolo si nici nu o vom face vreodata...cum am putea oare dupa cinci ani in care am dus impreuna si bune si rele, frumoase si mai putin frumoase, ea care ne-a invatat ce minuni poate face Dumnezeu pentru noi... ea a fost prima noastra binecuvantare: frumoasa si destepta si cu o vointa poate uneori peste puterea noastra, dar intr-un cuvant minunata...

Mi-am propus sa fac bilantul primilor cinci ani prin intermediul pozelor (recunosc ca ideea am "furat-o" de la o alta "de 3 ori mamica"), pe care le-am ales cu greu, mereu nehotarata si nemultumita pentru ca intotdeuna era o alta mai frumoasa si mai parca mai importanta )... Prima ei poza, poate cea mai importanta, la o zi, in maternitate... muuuulta vreme de atunci inainte dormitul pe burtica a fost placerea ei...

Prima poza cu ciresul inflorit...an de an poza s-a repetat surprinzand cum a crescut si ea si ciresul... Uneori a fost melancolica, dar de cele mai multe ori era veselia intruchipata si nu se sfia sa rada cu gurita pana la urechi... Dupa ce la 5 luni si jumatate a schitat primele incercari de ridicat in picioruse, inainte de a invata macar ce inseamna statul in fundulet, Mariuta a descoperit bucuria mersului de-a lungul si de-a latul patutului ei...de aici si pana la primii pasi pe care i-a facut singurica la 10 luni n-a mai fost decat...un pas ...iar de atunci e un perpetuum mobile...

zi de vara, zi de iarna...

2011-02-23T16:05:00.003+02:00

Vedeti ce-i afara???!!! si ce daca-i frig si ger si zapada si bate vantul si numai un zapacit de caine ca Toby ar fugi pe-o vreme ca asta de acasa?! Noi avem plaja...cu tot tacamul...Mariuca imbracata sumar (ar fi vrut ea mai putin de atat dar mi-a intalnit privirea), o paturica intinsa pe joc pe post de prosop, cateva jucarii de plus care intruchipeaza jucariile pentru nisip, mocheta este marea in care inoata de zor si ca bonus o cutiuta cu apa pentru ca "La mare e multa apa, nu?"...asa ca daca ne vedeti bronzati sa stiti de unde....