Sensibilitatea sensibilitatii revine...

Mereu am zis ca Mariuta are un fir rosu, un telefon direct cu domane-doamne. Si-a dorit un fratior sau o surioara, a primit... ceva ne spune ca tot ea si-a bagat nasul si in venirea pe lume a Anastasiei. Ma refer ca dorinta, sa fie clar pentru toata lumea :). Isi doreste mult sa vad balenele. Nu stiu de ce, dar deja am sentimentul ca o sa ii iasa si pasenta asta. Deja avem o invitatie la ocean. De ce crec asta?!
Pai Mariuta si-a dorit muuuuult sa ninga... da' muuuult rau de tot... cred ca doamne-doamne, toti ingerasii si toate stelele de pe cer, obositi de atatea rugaminti fierbinti pentru o iarna cu zapada, au cedat.
Si a nins. Toata lumea stie cum a nins.
Rezultatul e vizibil. In gluma, am tras-o la "raspundere".
-Mai mama, da' ti-ai dorit tare tare mul zapada, nu-i asa?!?!...Ti-ai dorit special ca sa scapi de mers la gradinita!!! Am primit ca raspuns un zambet in coltul gurii.
Trec zile bune...
Ne uitam la stirile cu casele aflate sub nameti, la toti oamenii aceia pentru care zapada nu va mai fi privita ca pe o distractie a iernii, ci ca pe ceva care a facut diferenta dintre a fi si a nu mai fi, dintre a mai avea casa sau nu. Eu muta, simt lacrimi. Ea:
-Eu chiar n-am vrut asa ceva! Eu am vrut doar niste zapada...